Slujba Sfintei Irina Hrisovalantou

Slujba Sfintei Irina Hrisovalantou – 28 Iulie Aceasta nu este slujba tradusa din limba greaca, ci este alcatuita in general dupa Acatistul si Paraclisul Sfintei pentru a fi de folos la Strana pentru cei ce vor sa puna Slujba Sfintei.

 

 

La VECERNIA mare:

 

Dupa Psalmul 103, se canta Fericit barbatul.

 

La Doamne, strigat-am. Stihirile pe 8, glas 1:

 

Vistierie de daruri prea luminate te-ai arătat fericită Irina, căci pe calea smereniei ai mers cu inimă înfrântă. Prin deşertul pătimirilor ai mers, adăpându-te cu apa Înţelepciunii, iar acum în corturile veşnice te rogi să aflăm şi noi sălăşluirea Luminii. ( de 2 ori)

 

Ca pe o pârgă a Cuvioaselor și fecioarelor, fântână revărsând minuni cu adevărat, te prăznuim Irina, Cuvioasa Maică. Ci ca ceea ce ești mlădița Duhului păcii, în legătura păcii păzește pe cei ce cu dragoste savârsesc sfântă pomenirea ta.

 

Slava lumească, plăcerile tinereții și cinstea neamului ales, cu adevărat ca niște gunoaie le-ai socotit, ca pe Hristos să-L câștigi, Cel pe Care L-ai iubit cu dor dumnezeiesc, căci focul cel ceresc te-a aprins a-I sluji Lui cu osardie in toate zilele vietii tale. Pe Acela roagă-L, fericită, sa mântuiască sufletele noastre.

 

Însetată ai alergat, fericită Irina, precum o căprioară, spre Sfânta Mănăstire a Hrisovalantului, unde cu credincioșie ai scos izvoare de apă și viață veșnică , din care adapi pe toți cei ce cu dragoste săvârsesc sfântă pomenirea ta.

 

3 stihuri din Minei

 

Slavă…. glasul al 5-lea:

 

Cel ce este Soarele curăției, pe tine, trandafirul fecioriei, văzându-te a fi cu totul sfântă, mere nepământești ți-a trimis, cu o mireasmă de bucurie, și de atunci cuvintele tale precum florile miroseau, bucurând inimile oilor celor cuvantatoare adunate in turma ta. Roagă-te, Cuvioasă, împreună cu toţi Sfinţii să se mântuiască sufletele noastre!

 

Şi acum…, dogmatica, glasul al 5-lea.

 

În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris de demult. Acolo Moisi despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut cu picioare neudate Israil, iar acum pe Hristos l-a născut fără de sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas nestrăbătută, iar cea fără de prihană după naşterea lui Emanuil a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

 

VOHOD:

Lumină lină…

 

Prochimenul zilei.

 

PAREMlILE

 

Din Înţelepciunea lui Solomon. citire:

(Înţ, III. 1-9).

 

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare, dar ei sunt în pace. Că înaintea feţii oamenilor de vor şi răbda chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire: şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi ca scânteile pe trestie vor fugi. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni noroade şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul: că clar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

 

De la Pilde, citire:

(Pilde X.,1-30)

 

Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar fiul nebun întristează pe maica sa. Binecuvântarea Domnului pe capul dreptului, iară gura necredincioşilor o acoperă plângerea fără de vreme. Pomenirea drepţilor cu laude, iar numele necredincioşilor se stinge. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile, iară cel neînţelegător, împiedicându-se, cu buzele alunecă. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde, iar cel ce strâmbă căile sale se va cunoaşte. Izvor de viaţă este în mâna dreptului, iară gurile necredincioşilor le va acoperi pieirea. Faptele drepţilor viaţă fac, iar roadele necredincioşilor Căile vieţii le păzeşte învăţătura: iară învăţătura nemustrată rătăceşte. Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte, iară cei fără de minte întru lipsă se vor sfârşi. Binecuvântarea Domnului pe capul dreptului, aceasta îl îmbogăţeşte şi nu se va adăuga lui întristare în inimă. Precum trece viforul, aşa piere cel necredincios, iar dreptul, abătându-se, se mântuieşte în veac. Frica Domnului înmulţeşte zilele, iară anii necredincioşilor se vor împuţina. Veselia petrece cu cei drepţi, iară nădejdea necredincioşilor va pieri. Întărirea cuviosului este frica Domnului, iară celor ce fac rele este sfărâmare. Dreptul în veac nu se va clătina, iară necredincioşii nu vor locui pământul.

 

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(Înţ. IV. 1-15)

 

Atuncea dreptul va sta cu multă îndrăzneală înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe dânsul şi a celor ce au nesocotit ostenelile lui. Şi văzându-l pe el se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de mântuirea lui cea minunată. Şi vor zice întru sine, căindu-se, şi pentru îngustarea duhului vor suspina, zicând: acesta este pe carele noi l-am avut oarecândva de râs şi pildă de ocară. Noi, cei fără de minte, viaţa lui o am socotit nebunie şi sfârşitul lui fără de cinste. Dar el s-a socotit între fiii lui Dumnezeu şi între sfinţi soarta lui este. Rătăcit-am, dar, de la calea adevărului şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă şi soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii şi ale pierzării şi am umblat pe cărări neumblate, iară calea Domnului nu o am cunoscut. Ce ne-au folosit nouă trufia, şi avuţia cu fală ce ne-a adus nouă? Toate acestea ca o umbră au trecut şi ca o veste ce aleargă pe aproape. Ca o corabie ce trece prin valurile apei, a cărei treceri nu se află urma, nici calea umblării ei în valuri; sau ca pasărea ce zboară prin aer, a căreia nici semn de călătorie nu se află, căci cu aripile bătând vânt uşor şi despicându-l eu sila pornirii, mişcând aripile se preumblă, şi după aceasta nu se află semn umblării ei; sau ca săgeata ce săgeată la locul însemnat, aerul despărţindu-se, îndată se împreună, încât nu se ştie pe unde a trecut. Aşa şi noi, după ce ne naştem, ne sfârşim şi nici un semn de faptă bună nu avem a arăta, ci întru răutatea noastră ne sfârşim. Că nădejdea celui necredincios este ca praful ce-l spulberă vântul şi ca spuma ce se goneşte de vifor şi ca fumul care se împrăştie de vânt şi ca amintirea unui oaspete ce trece într-o zi. Iară drepţii în veac vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt.

 

LA LITIE

 

Stihirile, glasul 1:

 

Cu florile cele neprihănite ale virtutilor si ale nevointelor tale monahicesti ai inmultit podoaba Raiului, Sfantă Cuvioasă Irina, iar nouă, celor de pe pămant, ne picuri din mireasma cea dumnezeiasca a harului lui Hristos, intru a Carui putere ai biruit lumea si toată cugetarea cea trupească.

 

Icoană vie și sfat dumnezeiesc te-ai arătat, grăind prin tăcere și obștea prin fapte minunate povățuind, învățând-o ca să defaime toate cele pămantesti pentru dragostea lui Hristos. Pentru aceea, astăzi, mai mult decât soarele a rasarit noua sfântă pomenirea ta.

 

L-ai rușinat pe Veliar și nebunia lui cea întunecată, cu puterea dumnezeieștii lumini, căci ajutându-te prin Hristos, meșteșugurile aceluia îndată le-ai sfărmat si prin multe nevointe, darul lui Dumnezeu ai dobandit, pe care cere-l si pentru noi cei ce te cinstim pe tine.

 

Slavă…, glasul al 6-lea:

 

Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă Preacuvioasă Irina, până nu ai biruit pe diavoli şi ţi-ai supus trupul Duhului prin rugăciuni şi post îndelungat, prin lacrimi şi privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot păcatul şi cugetul rău lepădând, cu Hristos în veci te-ai logodit. Roagă-te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

 

Şi acum…

 

Biserica si usa ce esti, palat si tron al Împaratului, Fecioara cu totul cinstita, prin care izbavitorul nostru Hristos Dumnezeu, celor ce dormim în întuneric S-a aratat, Soarele dreptatii fiind, vrând sa lumineze pe cei ce I-a zidit dupa chipul Sau cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul laudata, ca ceea ce ai dobândit îndrazneală, ca o Maică, cazând la Dânsul, roagă-L neîncetat sa se mântuiasca sufletele noastre.

 

LA STIHOAVNĂ

 

Stihirile, glasul al 5-lea:

 

Suflând cu ură crâncenă împotriva ta începătorul răutății, să te lovească a încercat cel fără de minte, dar de rușine și de râs s-a făcut, mai tare decât diamantul aflându-te; căci întru Hristos te întăreai, Cel ce dăruieşte pace si mare milă celor ce te laudă pe tine cu credinţă.

 

Stih: Scumpa este înaintea Domnului moartea cuviosilor Lui…

 

În faptă și în contemplație și în priveghere de toată noaptea find, mâinile tale ca niște flăcări ardeau, strălucind asupra ta Lumina cea de sus, asemeni marelui Arsenie; tinde-le și acum și te roagă fierbinte către Ziditorul tău, pentru cei ce te cinstesc cu credință.

 

Stih: Fericit barbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

 

Virtuți minunate și minuni felurite te-ai arătat a lucra, de Dumnezeu purtătoare, căci auzul tuturor ai uimit, cele viitoare proorocind și cele încă nefăptuite înainte cunoscând, ca toți, credință tare dobândind să laude pe Hristos, Dumnezeul nostru.

 

Slavă.., glasul al 3-lea:

 

Nemişcată ai rămas întru rugăciune, neluând seama la mişcările neputincioase ale demonilor, care uneltind aprinderea veşmintelor tale fără voia lor au sporit întru tine înălţimea focului iubirii dumnezeieşti; înspăimântându-ne noi împreună cu maica ce a stins focul de vieţuirea ta nematerialnică, te rugăm să arzi cu focul rugăciunii tale gândurile noastre necurate.

 

Şi acum…

 

Hristos Dumnezeu, Făcatorul si Izbăvitorul meu, Preacurata, din pântecele tau iesind, pentru mine întrupându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit: pentru aceasta Tie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu si pururea Fecioarei, cu adevarat strigăm neîncetat ca îngerul: Bucura-te, bucura-te, Stăpâna mult folositoare, acoperamânul si mântuirea sufletelor noastre!

 

La binecuvântarea pâinilor TROPARUL, glasul al 5-lea:

 

Sfântă Preacuvioasă Maică Irina, tu cămara minţii ţi-ai sfinţit cu mirul rugaciunii si ai aprins candela inimii cu focul gândului smerit, ca să strălucesti obştii tale lumina înţelepciunii. Stând acum înaintea Luminii Negrăite, roaga-te să risipească întunericul sufletelor noastre cu fulgerul rugăciunii tale.

 

 

LA UTRENIE

 

La „Dumnezeu este Domnul…” se cântă:

Troparul Sfintei (de două ori),

 

Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei Învierii de la glasul Sfintei, al 5-lea:                                                                                                                                                           Bucură-te, ușa Domnului cea neumblată; bucură-te, zidul și acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, limanul cel neînviforat. Ceea ce, neispitită de nuntă, ai născut cu trup pe Făcătorul tău și Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă și se închină nașterii tale.                                                                                                

După catisma întâi, sedealna, glasul I:

 

Întru nevoinţă vieţuind pe pământ, fericită, te-ai arătat cu adevărat locaş curat al Sfântului Duh, luminând cu bune învăţături pe cei ce cu credinţă veneau la tine. De aceea, acum, roagă pe Hristos Dumnezeu să lumineze sufletele noastre, a celor ce cinstim pomenirea ta, Sfinta Cuvioasa Maică Irina. ( de doua ori)                                      

Slavă… Şi acum…

 

Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată, mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.                                                                                      

După catisma a doua, sedealna, glasul I:

 

Întru împărăţia cea neînserată, unde drepţii ca luminătorii strălucesc, acolo şi tu te-ai sălăşluit, Cuvioasă, căci încă în trup muritor îmbrăcată fiind, ai strălucit ca soarele şi cu totul te-ai arătat minunată, răbdând ispitele cele de multe feluri ale vrajmasilor nevăzuţi . Pentru aceasta strigăm ţie: roagă-L, Preacuvioasă, pe Hristos Dumnezeu, sa ne mântuim noi, cei ce prăznuim sfânta pomenirea ta. ( de doua ori)

 

Slavă… Şi acum…

 

În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui Dumnezeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi strigăm: Bucură-te,

Maica lui Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; bucură-te, veselia Sfinţilor Îngeri.

 

Urmează Polieleul şi Mărimurile:

 

Stih 1: „Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.”

 

Stihiră:

 

Mărimu-te pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Irina, lauda Capadociei, şi cinstim sfântă prăznuirea ta, povăţuitoarea calugărilor şi împreună vorbitoare cu îngerii.

Altă stihiră:

 

Veniţi toţi credinciosii să lăudăm pe Sfânta Cuvioasă Irina, zicând: Pe mireasa lui Hristos.                                                                                                                               

Stihurile:

 

  1. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untului de lemn.
  2. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.
  3. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai sacul de pe mine şi m-ai încins cu veselie.
  4. Să ştiţi că Domnul Şi-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasă.
  5. Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

 

După polieleu, sedealna, glasul al 5-lea:

 

Viata ta cea cu fapte bune a luminat, Preacuvioasă, si acum toţi drepslăvitorii creştini te cinstesc cu cântări de laudă; căci tu ca Ilie, suindu-te în carul bunătaţilor, cu sufletul la ceruri ai zburat si acolo după dreptate cu cunună preastrălucită te-ai încununat. Deci mulţumind, strigăm ţie, Fericită Irina, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să daruiască iertare de păcate celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta

 

Slavă… Şi acum…

 

Neavând îndrăzneala din pricina mulţimii păcatelor noastre, Preasfântă Născătoare de Dumneyeu, pe tine te rugăm: roagă pe Cel ce S-a născut din tine să se mântuiască sufletele noastre.

 

Antifonul întâi al glasului 4:

 

Prochimenul, acelaşi glas:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui…

 

Stih: Ce voi rasplati Domnului pentru toate, câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…

 

Evanghelia de la Matei, 11:

 

Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decât numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decât numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Veniti la mine toti cei osteniti si împovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul meu asupra voastra si învatati-va de la Mine ca sânt blând si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.

 

După Psalmul 50

 

Slavă…, glas 2

 

Pentru rugăciunile Cuvioasei Tale Irina, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Şi acum…

 

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Stih: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…”

 

Şi stihira, glasul al 6-lea:

 

Cuvioasă Maică Irina, în tot pământul a ieşit vestea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolilor le-ai îndepărtat, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.                                                                                   

Canonul Cuvioasei Irina

 

Cântarea I

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Pe cararea rugaciunii ai alergat ca sa îmbratisezi pe Mirele Cel ceresc, si departându-te de toate legaturile cu lumea, te-ai adapostit în manastirea lui Hrisovalant, pazindu-ne pe noi sub acoperamântul rugaciunilor tale.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Mâna Cea Nevazuta a Proniei te-a sfintit mireasa a lui Hristos, smulgându-te din mijlocul desertaciunilor lumii, de care departeaza si gândul nostru, fericita Irina.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Foarte s-au minunat cetele îngeresti de sporirea ta duhovniceasca întru smerenie si asezând cununa slavei pe capul tau, te povatuiau a urca scara rugaciunii, pe care întinde-ne-o si noua, celor neputinciosi.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

La Tine alerg, Preafericita, ca la un liman binecuvântat al Vietii, caci din cursele ispitelor totdeauna scoti pe robii Tai cu mâna Ta cea puternica, îndrumându-i catre calea pocaintei.

 

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

 

Cântarea a III-a

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Marele Parinte Ioanichie ti-a grait tie lucuri minunate, caci aveai sa stralucesti în sfesnicul manastirii lui Hrisovalant cu întelepciunea, cu care lumineaza si gândurile noastre.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Haina monahala îmbracând Cuvioasa, te-ai dezbracat de acoperamântul patimilor si asemenea îngerilor ai stralucit întru curatie; lumineaza si vesmântul sufletului nostru cu gânduri smerite.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mie, celui ce zac necercetat în pamântul ispitelor, întinde-mi mâna de ajutor în razboiul cel duhovnicesc; acopera-ma cu vesmântul rugaciunii tale, mergând întelegator cu pas lin împreuna cu mine catre Mirele Hristos.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurata Fecioara, Rai întelegator Te stim pe Tine, noi cei ce alergam cu pas bucuros la puternica mijlocirea Ta. Inima mea ce s-a facut iad a toata stricaciunea patimilor prefa-o iarasi în rai tainic plin de curgerile gândurilor cuvioase.

 

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi…

 

SEDEALNA, glasul al 4-lea:

 

În lumina cea negrăită desfătându-te neîncetat, te bucuri în slava Domnului ; iar mormântul tău precum o pajiște, veselește mulțimile credincioșilor, răspândind har spre vindecarea tuturor celor ce alearga la tine cu credinţă. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să daruiască celor ce praznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.                                                                                                                        

Slavă…, Şi acum…

 

Când voi sta înaintea Ziditorului meu, în ziua Judecatii Celui Atotdrept, atunci, Stapâna, ramâi de fata si ma izbaveste de chinurile de veci, ca sa nu ma pogor în iad, ci sa ma mântuiesc cu apararea Ta, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu.         

Cântarea 4                                                                                                                           

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Din tirania patimilor ma slobozeste Cuvioasa, ceea ce cu blândetea ai slujit tuturor, înnecându-se întru mânie vrajmasul mântuirii.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Cu margaritarele lacrimilor tale ti-ai agonisit comoara mântuirii, iar acum noua, celor lipsiti de lacrimile pocaintei, trimite-ne ploaia rugaciunii tale.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Împaratese le socoteai pe maicile împreuna slujitoare cu tine, punând Hristos pe capul tau cununa împarateasca pentru multimea smereniei tale, cu care lumineaza si mintea mea întelenita în gândurile slavei desarte.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maica Luminii, în ceasul sfârsitului meu sa-mi fi aproape, alungând întunericul asupririi diavolesti si gatindu-ma mai înainte cu podoabele cele mântuitoare ale faptelor pocaintei.

Catavasie: Sfatul cel neurmat…

 

Cântarea 5:

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Vrajmasul mântuirii a slobozit asupra ta negura gândurilor lumesti, dar cu întelepciune alergând pe calea marturisirii, ai risipit viclesugul lui, de care ne pazeste si pe noi.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Icoana vietii Cuviosului Arsenie cel Mare contemplând, ai râvnit sa urmezi nevointa lui cea îngereasca si ti-ai logodit tie rugaciunea ca pe o mireasa vrednica de neîncetata contemplare. Curateste si ochii mintii mele, ca sa privesc eu spre frumusetile ce izvorasc din rugaciunea cea împodobita cu smerenie.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din izvorul Cuvântului te-ai adapat si mai mult te-ai aprins cu dorul Dumnezeirii, pe care arat-O Milostiva, noua, celor ce pururea mâniem bunatatea Ei.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Icoana Învierii întru tine straluceste cu putere, caci desi ai trecut hotarul mortii trupesti, viu esti în mijlocul credinciosilor, luminând si povatuind pe toti catre viata cea vesnica.

 

Catavasie: Spâimântaiu-s-au toate…

 

Cântarea 6

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

La vrednicia de stareta ai fost chemata, dar cu multa smerenie ai primit cinstirea si ai slujit tuturor socotindu-te mai mica între maici; pilda umilintei tale sa plece la pamânt gândurile noastre trufase.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Bolile trupesti le-ai socotit binecuvântare spre întinerirea sufletului, dar noua, celor neputinciosi revarsa-ne mângâierea tamaduirilor sufletesti si trupesti spre mântuire.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Darul vederii cu duhul ai cerut cu multa smerenie, din dragoste pentru maicile cele ce aveau trebuinta de povatuitor încercat; trimite-ne noua darul vederii faradelegilor noastre spre smerire.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Lumea se bucura luând izbavire prin rugaciunile Tale, Fericita, si toti Te cinstim cu credinta, întru Tine punându-ne toata nadejdea mântuirii noastre. Scoate-ne din stricaciunea patimilor si haina sufletului nostru da-ne sa o curatim cu lacrimile pocaintei.

Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu…

 

Condacul

glas 2, podobie : Cu sangiurile tale…

De dragostea Mirelui Hristos arzând, ai alergat catre Izvorul întelepciunii Cel tainuit în manastirea lui Hrisovalant si adapându-ti setea de îndumnezeire te rogi acum ca sa ne facem noi partasi mântuirii Cuvântului.

ICOSUL

 

Lepădând toata grija cea lumească, te-ai logodit lui Hristos şi, prin post şi rugăciune, te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Irina, încât trupul ţi se înălţa, faţa ţi se lumina şi îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într+un glas, îţi cântăm: Bucură-te, povăţuitoarea înţeleaptă a monahilor; bucură-te, mângâierea celor ţinuti în lanţurile neputinţelor; bucură-te, grădina cea bine înmiresmată a virtuţilor; bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt; bucură-te, bucuria celor ce te cinstesc cu dragoste.                                                                                       

SINAXAR:

 

În această lună, in ziua a 28-a, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla în Mănăstirea lui Hrisovalant.

 

Sfânta Irina traia in Capadocia, in sânul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurând regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai târziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lânga Muntele Olimp din Bitinia, facu o vizita sfântului Ioanichie  cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicându-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu sârguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se reînnoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmântata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar  cu pîine si apa,  se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se împotriveasca sau sa cârteasca.  Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamânt fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedându-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau decât cuvintele Evangheliei sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe când se afla de mai putin de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfântului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pâna a doua zi dimineata, ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse incet-incet sa ramâna in picioare, cu mâinile intinse in rugaciune, toata ziua si toata noaptea. Lupta cu atâta iscusinta pentru a-si supune trupul la aplecarea ce o avea  sufletul ei catre Dumnezeu, incât nici o uneltire diavoleasca nu putea sa o atinga. Când diavolul ii aducea in minte marirea si usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca aceste gânduri Staretei  sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe data izbavita.

 

La moartea Staretei,  ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si primi consacrarea de la Patriarhul Sfântul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si atunci de profetia Sfântului Ioanichie si considerând de datoria ei sa nu caute placerea ci sa „duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei” (Romani 15, 1), ea trai de-acum ca un inger pamântesc, prelungindu-si posturile, rugându-se toata noaptea si facând nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atâta intelepciune încât fu in stare sa conduca nenumarate suflete pe calea Mântuirii. Ea cerea maicutelor sa nu o considere ca o stapâna, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor. Cu blândete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau dupa spiritul Evangheliei. Refuzând desertaciunea laudei si cinstei din partea oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume decât in aparenta, ele trebuiau sa se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blândetea, virtuti superioare celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui Dumnezeu si sa ramâna in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai folositor sufletului, spunea ea, decât boala acceptata cu recunostinta.

 

Primind de la un Înger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfânta era ca un Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una câte una si, cu multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si fara prefacatorie, scotându-le la iveala gândurile lor cele mai tainice. Ea deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni, bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor.

 

Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pâna la Pasti, ea nu mânca pâine ci doar câteva legume, o data pe saptamâna. Privegherea in fiecare noapte ii devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea toate noptile, cu mâinile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii. Uneori ramânea in aceasta stare si doua zile la rând, ba chiar o saptamâna intreaga, incât una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfânta Irina in rugaciune, ridicata de la pamânt in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera vârfurile lor pâna la pamânt si nu le-au ridicat decât dupa ce Sfânta i-a insemnat cu semnul Crucii. Aceasta rugaciune din noapte era inspaimântoare pentru diavoli, care isi inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfânta in flacari, in picioare si nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros : „De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare, nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia când tu l-ai alungat”. Iar cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma placuta cuprinse toata Manastirea.

 

Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfântul  Apostol Ioan il insarcinase sa i le inmâneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care gura ei raspândi o mireasma nemaiîntâlnita, pe cel de al doilea il imparti comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret, zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului.

 

Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina vreme de cea a lui Mihai al III-lea (867) precum si preluarea puterii de catre Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfântul Vasile cel Mare si de Sfânta Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale – pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare – aparând in fata suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii.

 

Sfânta Irina ajunse la vârsta de 103 ani, pastrându-si toata prospetimea si frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si când veni ziua aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai decât pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in mâinile Domnului. Inhumata in biserica Sfântului Mucenic Teodor, mormântul sau raspândea in permanenta o aroma suava, aratând tuturor ca se facuse bineplacuta lui Dumnezeu. Pâna in zilele noastre Sfânta Irina nu a incetat sa intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere. Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

 

Cântarea 7

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Postul Mare ti s-a facut tie desfatare duhovniceasca, macar ca doar cu putine legume te hraneai; patima lacomiei alunga-o de la noi fericita, adapându-ne pe noi cu rugaciunea ta.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Cu sfinte contemplatii te-ai luminat, mintea ta petrecând în camarile ceresti, iar noi, straini fiind de înaltimile duhovnicesti, te rugam numai sa sadesti în inimile noastre gândurile cele smerite.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe marea vietii calatorind, ai trecut neudata de valurile ispitelor, iar acum stinge focul patimilor noastre cu ploaia rugaciunilor tale.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Lauda fecioriei esti si podoaba lumii îngeresti, povatuind si luminând pe toti pe calea mântuirii. De piatra rugaciunii Tale zdrobeste pruncii gândurilor rele care tulbura inima mea si plânsul cel lin al pocaintei îmi daruieste spre întoarcere din robia mortii sufletesti.

 

Catavasie: N-au slujit făpturii…

 

Cântarea 8

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Tulburarea mintii mele opreste-o, îndreptându-ma la limanul linistit al rugaciunii, ca sa ma învrednicesc a aseza în hambarul inimii roadele cugetarilor smerite.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Cu darul proorociei fiind luminata, ai vestit moartea printului si a împaratului, iar acum vesteste-ne si noua biruinta asupra patimilor ce ne asupresc.

Stih: Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu

Focul nu a putut stinge focul râvnei tale pentru rugaciune, iar acum roaga-te sa ne izbavim noi de focul cel vesnic prin neîncetata mijlocirea ta catre Izvorul vietii.

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Leaga ranile sufletului meu Preacurata, picurând peste ele untdelemnul milostivirii Tale si arata-ma mai râvnitor spre cele dumnezeiesti. Surpa îndrazneala vrajmasilor nevazuti si la limanul pacii ma povatuieste.

 

Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

 

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi…

 

Cântarea 9

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Nu te departa de suspinurile inimilor noastre, fericita, ci veselia cea vesnica ne soleste noua, celor ce prin pacate ne-am agonisit numai tânguire.

 

Stih: Sfânta Cuvioasa Irina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Pe rudenia cea nedreptatita ai izbavit-o din moarte, iar acum cu rugaciunea ta izbaveste-ne pe noi de osândirea în focul cel vesnic în ceasul judecatii noastre.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Trei mere ti-a trimis Apostolul iubit al lui Hristos în cinstea Treimii, iar acum izbaveste-ne pe noi de întreitele valuri ale patimilor cu singura rugaciunea ta .

 

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucurie Tie Arhanghelul Ti-a vestit si întristarea Evei a fost alungata, iar acum noi, cei aflati în mâhnire din pricina necazurilor alergam la mijlocirea Ta datatoare de bucurie.

Catavasie: Tot neamul omenesc…

 

LUMINÂNDA, glasul al 5-lea:

 

Fiind chemată de Hristos pentru a duce viaţă îngerească, ai părăsit lumea şi cele trecătoare şi, înţelepţeşte nevoindu-te în Mănăstirea lui Hrisovalant, fericită Irina, lauda călugărilor, te-ai facut mireasă lui Hristos prin neadormită rugăciune, prin post, prin lacrimi şi cugetarea la cele cereşti, pe diavoli arzând şi cu îngerii împreună vorbind. Roagă-te, Maică preacuvioasă, să se mântuiască sufletele noastre.                                                                                                                                 

Slavă…Şi acum…

 

Deşteaptă-te, suflete trândave, scutură de la tine somnul şi greutatea lenevirii leapăd-o şi cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă cazi la Maica Ziditorului tău, strigând:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi mie.                                                             

LA LAUDE

 

Stihirile pe 4, glasul 1:

 

Se bucură duhovniceşte astăzi toţi credinciosii întru pomenirea ta cea de peste an, cămară plină de roadele virtuţilor; căci ridicând crucea ai urmat lui Hristos, Cel ce te-a întărit întru nevoinţe. Silindu-ţi firea, ai călcat trufia trupului cea râvnitoare de cele pământeşti şi ai zdrobit cursele diavolilor cele de multe feluri. Prealăudata Maica Irina, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască noua mare milă.

 

Fericită Maică Irina, cine va putea spune îndeajuns ostenelile tale? Sau cine va putea lăuda nevoinţele tale monahicesti, luptele cu demonii, lacrimile, zdrobirea inimii si postirea? Că în trup, ca una fără de trup ai vieţuit şi acum veseleşti pe toţi credincioşii cu pomenirea ta. Pentru care, Prealăudata Maica Irina, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-i izbăvească din nevoi şi din necazuri, după mare mila Sa.                                                                                                                  

Minunată a fost viaţa ta, pe pământ, de care oamenii şi îngerii s-au minunat. Uscat-ai patimile trupului prin curgerile lacrimilor, de Dumnezeu înţelepţita Cuvioasă Maică Irina şi multe nevoinţe duhovniceşti ai împlinit. Pentru aceasta te cinstim, prăznuindu-te cu credinţă şi evlavie. Prealăudata Maica Irina, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.                                                                                   

De Dumnezeu cinstitoare Cuvioasa Maică Irina, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii înflăcărate către Hristos, pe care L-ai iubit din copilărie. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor şi ai săvârşit tot felul de fapte bune. Deci, Prealăudata Maica Irina, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să dea lumii pace, Bisericii unire şi nouă mare milă.

 

Slavă…. glasul al 6-lea:

 

Viaţa ta strălucind luminat pe pământ, Preacuvioasă Maică Irina, te-ai suit la ceruri, în lumina tuturor Sfinţilor. Şi aici întru bunătăţi locuind, ai luat împreună cu Hristos moştenirea acolo, cu Care petreci, bucurându-te. Pentru aceea, curat priveşti pe Sfânta Treime, rugându-te neîncetat pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine.                                                                                                                         

Şi acum…

 

Podobie: Toată nădejdea punându-şi…

 

Din robia păcatelor scoate-ne, Stăpână; izbăveşte-ne de valul cel greu al ispitelor, scapă-ne, Fecioară, din furtuna greşelilor noastre şi, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, potoleşte năvălirile diavolilor, ca neîncetat să te slăvim pe tine, cea pururea fericită.

 

Doxologia mare, troparele, ecteniile şi otpustul.

 

LA LITURGHIE

 

Fericirile pe 8, 4 de la Cântarea a 3-a şi 4 de la Cântarea a 6-a

 

Prochimen, glas 7: „Drepţii să se bucure de izbânda lor…”

 

Stih: „Cântaţi Domnului cântare nouă. Cântaţi laudele în adunarea credincioşilor.”

 

Apostolul din Epistola către Galateni

(V, 22-VI, 2):

„Fraţilor, roadă Duhului…”

(caută sâmbătă în săptămâna a 27-a după Rusalii).

 

Aliluia, glasul 1: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul.”

 

Stih: De la răsăritul soarelui până la apus lăudat este numele Domnului.

 

CHINONICUL

 

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s