Sarea pamantului 2 seria 1 – Schiarhimandrit Hristofor din Tula

 

 

Cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului DIOMID
episcop de Anadâr şi Ciukotka

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”
(Evrei XIII, 7)
SAREA PĂMÂNTULUI

FILMUL AL DOILEA

Pământul slăvit al Tulei! De aici au provenit sfinți cunoscuți și încă necunoscuți: Fericita Matrona, Olenika Rakitnaia, Efrosinia Kolepanovskaia, Ioan din Tula, preasfințitul Makarie Jâbânski, schiarhimandritul Ierinarh din Tavorkol, schimonahia Sepfora, monahia Ana, care a stat 11 ani în lagărele de concentrare, îndrumătoarea ei spirituală Ierodiva Duneașeva, care prin rugăciunile sale nu a permis intrarea nemților în Tula. Acesta în fiecare zi dis-de-dimineață înconjura orașul, chiar și în timpul bombardamentelor. Ea chiar așa și spunea: ”Am încuiat Tulacu cheița”. Toți au văzut deasupra Tulei un acoperemânt special. Conform legendelor, încă din timpurile tulburi, Sfântul Nicolae a umblat prin toată Tula. De altfel, Sfântul Nicolae este și ocrotitorul Tulei. Tula era pe atunci zona de frontieră cu Lituania. Tula se afla într-o situație grea, dar chiar în acel moment s-a descoperit chiar în mlaștină, icoana făcătoare de minuni a Sf. Nicolae Botezătorul cu sabia, iar nu departe de locul găsirii a fost construită o biserică, care a primit numele de Nicolae Bolotnâi (de Mlaștină). Până să primească preoția, Patriarhul Ieromoghen, a fost comandantul unui batalion, care s-a luptat în secolul XVI cu lituanienii pe pământurile Tulei. El a participat la descoperirea icoanei în ziua de Obretenie (Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul), după această minune, el a decis să depună armele, să se hirotonisească și să intre în rândurile oastei duhovnicești. După Obretenie, după descoperirea în 1579 a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazani, viitorul patriarh a dăruit Tulei o listă cu originalul. Această listă a fost păstrată până la revoluție, aici, în catedrala Tuturor Sfinților, unde se găsește singurul jilț (scaunul cel de sus) din lume închinat Judecatei de Apoi a Domnului. În fiecare an, acesta era purtat prin toate orașele și întreaga gubernie, în peregrinaj pentru strângerea fondurilor, iar icoana Maicii Domnului săvârșea multe minuni. Despre aceste fapte nu s-a scris nicăieri, dar i s-a deschis spre cunoaștere unui mare duhovnic,schiarhimandritul Hristofor. Filmul nostru este despre el.

Schiarhimandritul Hristofor

Prima parte

Numele lumesc al părintelui Hristofor era Evgheni, numele monahal al părintelui era Evloghi. Evgheni s-a născut în regiunea Lipețk, din gubernia Tambov în data de 3 februarie 1905, într-o familie de preoți. Evgheni mai avea șapte frați. Tatăl său, protoiereul Leonid, a fost arestat în 1937 și împușcat. Primii pași spirituali i-a făcut în această biserică a Sf. Nicolae, construită de bunicul său, protoiereul Simeon. Aici, în spatele altarului Bisericii Sf. Nicolae au fost înmormântați bunicul Simeon și bunica Varvara. După numele hramului bisericii, întreaga familie a primit numele de Nicolae. Mama ,Clavdia Semenovna, era clarvăzătoare, putea citi ușor în sufletul omului, iubea foarte mult pelerinii. A trăit peste 90 de ani și cu puțin timp înainte de moarte, părintele Evloghi a tuns-o ca maică,cu numele Maria. Acesta este o fotografie de a ei.

Valentina Șișkina:
În 1937, casa lor se afla în fața bisericii. Acum acolo a rămas doar un brad. Apoi acolo a fost o școală, iar ei deja locuiau în Jivocikovo. Din Jivocikovo a fost ridicat tatăl.

Reporter:În 1937 au început represaliile. Mai întâi familia Nicolae a fost alungată din propria casă. În prezent în locul casei lor a mai rămas doar acest brad singuratic, apoi tatăl lor, Leonid, a fost arestat și peste un an a fost împușcat. Posibil trupul acestuia să fie îngropat într-o groapă comună ca aceasta de lângă Tula, în satul Tesnițkaia. (Pe panou: Loc de înhumare a cetățenilor împușcați în perioada 1936-1937).
Înainte de război, Evghenii a lucrat în Kaluga în calitate de șef al departamentului tehnic la stația electrică din localitate. După război, de câteva ori era să fie arestat. Într-un astfel de moment, Evgheni, în 1946 a plecat pe jos spre Tula. A plecat la Tula să își îndeplinească visul său dintotdeauna pentru care a primit binecuvântarea părinților, acela de a deveni preot. Timpurile erau dure. Credincioșii care mergeau la biserică erau opriți de NKVD, erau speriați, erau înscriși pe liste și amenințați. Trebuiau să se ascundă de autorități ca să săvârșească tainele botezului, cununiei, a împărtășaniei, precum și slujba de înmormântare. Cei care credeau în Hristos erau etichetați ca antisovietici, antileniniști. Întreaga viață duhovnicească a fost distrusă, la fel ca această clopotniță a orașului Viniol. Însă Evgheni, indiferent de condițiile vitrege, niciodată nu și-a ascuns părerile sale religioase și era pregătit să își ducă crucea la fel ca tatăl său. Și pe timpul când era preot a avut curaj să înfrunte ateiștii. Odată a fost întrebat: ”De ce Dumnezeu este unul, iar religiile sunt atât de multe?” El a răspuns: „De ce Partidul este unul, iar în el sunt și de dreapta și de stânga, comuniști și troțkiști?”

Valentina Șișkina:
Mergeam des la biserica și odată am venit în biserică și am întrebat: „Părinte de ce purtați două cruci?” El mi-a răspuns: „O cruce este pentru moarte”. După război, în 1937, aici era o fierărie, erau tractoare, totul era întors pe dos, icoanele au fost scoase de pe pereți, au făcut alte uși. Știu când oamenii au dus icoanele la fermă și le-au aruncat lângă fântână și le călcau toți în picioare. Unii au luat icoanele acasă, cei care au putut să facă asta. Acum au returnat bisericii icoanele. Icoanele au fost puse sub grâu, erau băgate sub roțile tractoarelor, erau aruncate în apă…
Icoana a fost pictată în picioare, însă după asta a fost tăiată din icoană așa și așa. O femeie a văzut că ei taie icoana și le-a luat-o și le-a dat în schimb o sanie. După ce femeia a murit, icoana a fost returnată bisericii și noi am restaurat-o. El spune că sovhozul nu va exista prea mult, să mă grăbesc cât încă există să îmi pun instalație de încălzire. Deși președintele este bun, sovhoz nu va fi. Și așa a fost! Abia am tras instalația, că sovhozul s-a desființat. Directorul a fost transferat, sovhozul s-a desființat. Deci el știa!

Reporter: Când încă părintele slujea la Kurkino, în timpul liturghiei, ca și tatăl său,a fost luat cu o mașină și dus la o discuție, la Comitetul Executiv din raion. Pe atunci,președintele Comitetului Executiv era Nicolai Stepanovici Volev. După ce a intrat, Volev a închis ușa și l-a înșfăcat de barbă pe părinte: „Ești atât de tânăr și te neglijezi. Ți-ai lăsat barbă, nu te bărbierești”. Părintele i-a spus atunci, arătând spre portretele lui Marx și Engels:„Iartă-mă frate, dar atunci și pe ei trebuie să îi înșfaci de barbă”.

Monahia Anastasia (Ușakova): În acele vremuri, credința era călcată în picioare. Nu era permis să mergi la biserică, nici să botezi copii, însă cu binecuvântarea părintelui Hristofor, eu mi-am botezat copii, dar pe ascuns, cu preotul acasă. Sunt o mare păcătoasă, am lucrat la Comitetul regional al partidului. El mi-a spus: „Pleacă de la Comitetul regional, lasă-l!” Și părintele m-a luat la biserică. Autoritățile m-au amenințat, că am plecat din partid și le-am dat înapoi carnetul de membru de partid. Mi s-a spus că nu voi putea să merg pe nicăieri, că nici copiii mei nu vor avea nici un viitor. O lungă perioadă de timp șeful de partid a venit la mine acasă și parcă îmi scoteau sângele cu un ac, îmi spuneau să iau înapoi carnetul de membru de partid. Mulțumesc Domnului că mi l-a trimis pe părintele Hristofor și că aveam ascultare la el. Încă de atunci părintele mă hrănea cu hrană duhovnicească. Când am venit să lucrez la Dmitri-Salunski, am înțeles că nu știu nimic, că sunt o necunoscătoare, că nu înțeleg biserica. Și am venit la maica Peofania, acum este maica-stareță Peania, și i-am spus: „Cum se poate? Am studii superioare, am experiență de muncă dar nu înțeleg cele bisericești? Maică, sunt ca o elevă in clasa întâi”. Ea mi-a spus: „Ești ca în clasa întâi? Ce sus te apreciezi! Pentru Dumnezeu nu ești în clasa întâi, ci ești în clasa pregătitoare. Trebuie să muncești mult să ajungi în clasa întâi”.

Monahia Gavriila (Bogacenko):
Pe părintele Hristofor, schimi, îl cunoșteam mai mult ca arhimandrit, cel mai des îl vedeam în catedrala Tuturor sfinților și era stareț al mănăstirii Dmitrii Salunski. Am fost sfătuită să merg la el, pentru că este un preot deosebit și desigur că l-au numit văzător cu duhul, dar eu pe atunci nu știam ce înseamnă asta, știam doar că este bun și blând.

Monahia Serafima (Poșehonova):
Ce m-a frapat este că avea niște ochi de un albastru ca cerul, s-a uitat la mine: „Ce e, maică?” Eu i-am spus: „Părinte, am venit să primesc binecuvântarea”. ”Departe te-ai pornit?”. „La Tânda”, îi spun. „Unde? La Tânda? Dar acolo nu-i nicio biserică. Peste 2 luni te vei întoarce”. Eu îi spun: „Părinte, nu ați înțeles, eu mă mut pentru totdeauna din Tula”. ”Ți-am spus că peste două luni și gata”. Pe atunci nu eram smerită și nu am înțeles. Am luat biletele, mi-am dat demisia de la serviciu și am plecat. Acolo nu am reușit să trec comisia din motive de sănătate și exact peste două luni m-am întors.

Maria Romanova:
M-am culcat într-o seară și am zis: Doamne, arată-mi în vis ce părinte – duhovnic să aleg. Atunci erau mulți mari părinți și în vis a venit la mine părintele Hristofor și mi-a întins Evanghelia. Eu am luat Evanghelia și m-am trezit. M-am dus la părinte și i-am spus:„Părinte, v-am văzut în vis și nu voi pleca de la dumneavoastră, acceptați-mă ca fiică duhovnicească”. El m-a întrebat:„Îmi vei da ascultare”? Eu i-am spus că îi voi da. Așa că de atunci mi-a devenit părinte spiritual. Dumnezeu mi l-a dat. Părintele a spus că Dumnezeu îmi va adăuga 29 de ani și mi-a adăugat.Uitați-vă câți ani au trecut de când a murit părintele.

Serafima Kriukova:
Ne-am dus cu mașina la părinte acasă, avea o casă simplă, simplă pe Agheevo. Ne-a întâlnit maica Mihaila, care îl îngrijea. Maica era o femeie care se bucura și iubea viață. Ne-a întâlnit cu liniște, cu dragoste și cu bucurie. Părintele era și el foarte blând. Eu nu știam cine este el, pentru mine era în primul rând preot, apoi pacient ca toți pacienții mei. L-am consultat, i-am măsurat tensiunea, i-am prescris niște picături și am început să discutăm. M-am frapat cât era de citit. Eu nu citeam ziare și nici acum nu citesc pentru că nu am încredere în ce se scrie. În timpul URSS –ului mai căutam să cumpăr literatură beletristică, dar acum nu prea mă interesează nici asta. Și părintele mă întreba mereu: „Ați citit în ziarul acela, dar în ziarul acela, ce părere aveți despre asta, dar despre asta”? Îmi era rușine că nu știam nimic din ce mă întreba și am recunoscut că nu am citit.

Schiarhimandritul Hristofor:
Ce vreau eu să vă spun, adică ce aș vrea să exprim în primul rând chiar pentru mine însumi, este ce ne-a învățat Iisus Hristos. El în cartea sa Dumnezeiască, Cartea Cărților, Evanghelia, a spus: „Veniți la mine cu toții și învățați cu toți de la mine și veți găsi liniștea în sufletul vostru”. Din toate colturile lumii ne închinăm lui Iisus și cerem milă pentru păcatele noastre și Ție Slavă înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Reporter: Părintele a fost un mare rugător. Prin rugăciunile sale el a chemat în repetate rânduri ploaia, a oprit o tornadă care venea spre Tula, a pus capăt luptelor între grupările criminale și de multe ori a distrus intrigile clarvăzătorilor, a vrăjitorilor, a împiedicat turneul lui Kașpirovski și a celor asemenea acestuia. Cu ajutorul rugăciunilor sale bețivii se lăsau de băut, a fost văzut stând la jumătate de metru de pământ în aer lângă tronul împărătesc. De asemenea se povestește că a înviat un om, care murise în reanimare. A aflat fără să-i spună nimeni de moartea acelui om, a intrat în reanimare, l-a stropit cu agheasmă, s-a aplecat asupra lui și de trei ori i-a suflat în gură. Mortul a început să se miște, iar părintele a plecat imediat de acolo. A fost un tămăduitor miraculos.

Monahia Valentina (Turkova):
M-am dus la părinte și i-am spus că mă supără ochii, el a spus că vă voi vindeca. El m-a trimis la Serafima Victorovna, doctor emerit, să îmi facă operație la ochi. Noi eram două monahii care am primit binecuvântare de la părinte, dar ea nu a dat ascultare părintelui și s-a dus la Moscova, iar eu m-am dus la acel doctor la care am primit binecuvântare de la părintele. Doctorița m-a primit foarte frumos, era în relații bune cu părintele, mi-a făcut operația la ochi și încet, încet, treptat mi-am recăpătat vederea. Am crezut în el, la fel cum vedeam.

Serafima Kriukova:
El povestea mereu despre doctorul Gaaz, care a trăit înainte de revoluție și deviza căruia era: „Grăbiți-vă să faceți bine”. De fapt aceasta era și deviza părintelui atunci când a discutat cu mine. De fiecare dată când ne vedeam el îmi povestea de acest doctor, din viața acestuia, cum a fost atacat de hoți și i-a fost luat tot ce avea, dar după ce hoții au aflat că este doctorul Gaaz i-au returnat toate bunurile, cum a fost închis etc. Și întotdeauna spune, dar nu mie personal și ca și cum acel doctor spunea întotdeauna: „Grăbiți-vă să faceți bine”. El nu îmi spunea mie:„Fă așa, trăiește așa, mergi la biserică, ține posturile”, ci dădea exemple, de aceea eu fac așa cum spune el. Deviza: „Grăbește-te să faci bine”, mi-am însușit-o atunci și o respect în continuare.

Tamara Satarova: M-am apropiat de el să mă miruiască, însă plângeam. El mi-a zâmbit și mi-a spus: „Nu plânge, eu te iert”! Așa mi-a spus: „Te iert. Îți iert totul”! M-am apropiat de el și el mă întreabă: „Ce s-a întâmplat dragă”?Eu îi spun: „Părinte am o boală rea”! El mă întreabă: „Cum o boală rea, de unde știi? Ce simți”? Nu aveam dureri! „Părinte, stomacul meu nu digeră mâncarea”. El a aflat cu ajutorul duhului său și îmi spune: „Du-te la doctor”! „Părinte nu mă duc! Simt că am o boală rea și dacă doctorii o vor confirma, nu voi putea suporta”. El atunci a spus: „Bine, dar nu vei cârti împotriva lui Dumnezeu”? Eu i-am spus că mă voi strădui să nu o fac. Atunci el mi-a spus că mă va trata el! Și eu i-am dat ascultare! Mi-a indicat să mănânc morcov fiert. Mi-a spus să spăl bine morcovii, să tai partea de sus, codița verde și să îi fierb, nici prea mult, nici prea puțin. Eu însă nu suportam morcovul, mi se făcea rău de la morcov, îmi venea sa vomit. Vin la biserică și el mă întreabă: „Ei, cum te simți”? Eu după aceea am aflat cum se ruga el la jilțul împărătesc. Eu i-am spus că mă simt mai bine. Așa m-a vindecat el de cancer! Abia după 15ani, 15 ani au trecut și abia după aceea mi-a spus că aș fi fost demult la Domnul.

Maria Romanova:
Eu am avut operație și mi s-a rupt o ață de la operație. M-am dus la biserică și i-am spus, el m-a sfătuit să merg la doctori. Însă eu i-am zis: „Părinte, Dumneavoastră sunteți doctorul meu”. El mi-a răspuns: „Nu eu, ci Domnul este doctorul”! Eu i-am zis: „Domnul este primul doctor, iar dumneavoastră sunteți al doilea”. El mi-a spus să merg să mă rog la Sf. Pintilie, vindecătorul, eu am mers și imediat ce am plecat de acolo, nu mai aveam nimic. M-am vindecat. Părintele a fost un mare vindecător! Eu nu am mai întâlnit un asemenea tămăduitor ca el!Și un mare văzător cu duhul, dar a ținut totul în taină!

Monahia Serafima (Poșehonova): Când am căzut, fiul meu m-a găsit și mi-a spus că dacă eu voi muri, va muri și el. Eu i-am spus:„ Sașa, eu te-am strigat”, dar el nu m-a auzit. Sașa atunci a fugit după apă sfințită de la izvorul tămăduitor Sf. Pintilie. Noi locuiam lângă mănăstire,aproape de acest izvor care are o putere mare. După ce a plecat el, vreți credeți-mă sau nu, dar a apărut schiarhimandritul la patul meu.
Îl întreb: „Ce faceți părinte, mă tratați”? El și-a dus degetul la buze și m-a miruit cu ulei ca de obicei și dintr-o dată m-am simțit bine și ușoară,ușoară. A intrat Sașa și vroia să mă stropească cu apă, dar i-am spus că nu mai e nevoie, că mă simt bine. A spus că a văzut o ambulanță și ar fi vrut să o oprească, dar eu i-am spus că nu este nevoie că mă simt bine și la mine a venit deja doctorul. El nu m-a crezut. M-am ridicat din pat și mă simțeam atât de ușoară că aș fi zburat până la cer. Am înțeles ce este harul! Nu vroiam nici să dorm, nici să mănânc, deși eram după boală. M-am dus la biserica Dimitrie Samolilski să-i mulțumesc Domnului pentru însănătoșire!

Monahia Anastasia (Ușakova): Veneau foarte mulți părinți cu copii bolnavi la părintele. Și părintele îi binecuvânta să vină în fiecare duminică la biserică să îi împărtășească, să bea apă sfințită și anafură. Foarte mulți copii se vindecau.
Reporter: Părintele nu spunea de ce sunt bolnavi copii ?
Monahia Anastasia (Ușakova):Părintele spunea că copii se îmbolnăvesc din cauza păcatelor părinților, bunicilor și străbunicilor. Din cauza lor suferă copii noștri.
Maria Romanova:
A venit o fată la el și i-a spus că trebuie să meargă la operație dar îi este foarte frică. Părintele a îndemnat-o să se ducă totuși la spital. Ea s-a dus, dar când i-au făcut control, i-au spus că nu are nimic și că nu au de ce să o opereze. În acest timp părintele s-a rugat aici pentru ea. Fata s-a întors și i-a spus că nu au primit-o la spital pentru că probabil au diagnosticat-o cu cancer. Părintele i-a spus că nu are cancer.

LiuboviIahontova: Părintele era foarte modest, avea mereu ochii aplecați și nu se uita la oameni, dar tot vedea și totul știa. Eram o dată în biserică și a venit multă lume la spovedanie. Printre oameni era o fetiță de 13, 14 ani. Părintele a ieșit în biserică și a întrebat cu cine este venită fetița acea, întrucât aceasta nu avea cruciță, și a spus să meargă cineva să-i cumpere o cruciță.

Maria Oboleșova: L-am rugat pe părinte să se roage pentru Kolea, dar părintele mi-a sus că singur Kolea nu vrea să se roage. Eram în biserică, la spovedanie cu Kolea și părintele era cu fața spre altar, oamenii erau în spatele său și i-a spus ca toți să se așeze în genunchi. Toți sau pus în genunchi numai Kolea a rămas în picioare și părintele atunci, așa cum era cu fața la altar, fără să vadă că a rămas Kolea în picioare a spus: „De ce nu stai în genunchi, nu te lasă păcatele?” Eu atunci l-am tras de pantaloni în jos pe Kolea să se pună în genunchi, dar el nu a vrut. Și atunci părintele a repetat pentru a doua oară, fiind tot cu fața înspre altar: „De ce nu stai în genunchi?Nu te lasă păcatele?”

SchimonahiaPiama (Kasatkina) : Odată citeam înainte de somn și, în timp ce citeam, mi-a venit un gând. El m-a oprit: „Stai așa nu spune acum, după ce îți termini ideea, după aceea ai să spui”. Eu chiar m-am speriat, uitasem cu cine am de a face până și gândurile mi le cunoaște. El niciodată nu mă oprea de citit fără motiv, ci numai când îmi venea câte un gând din acesta.

Nina Novikova: A murit foarte interesant. Imediat după ce a luat Sfânta Împărtășanie de la preot, a murit imediat. Cu împărtășania sfințită primită de la părinte sufletul a zburat direct la cer.
Reporter: Cine a murit?
Nina Novikova: Anatoli Maslov. El s-a dus, Dumnezeu să îl odihnească! A fost protoiereu. După ce părintele l-a împărtășit, noi am și plecat de acolo, pentru că îi și deranjam, era în jurul prânzului și noi am plecat repede. Eu nu mi-am dat seama că părintele va muri, dar mi separe că părintele și-a dat seama și m-a întrebat dacă mai vreau să intru o dată la el. Eu am spus că nu mai intru să-l lăsăm să se odihnească. Și pe drum părintele Mihail își făcea cruce și spunea a zburat, a zburat la Domnul. Când am ajuns acasă părintele Hristofor s-a apucat să îi citească parastasul. Eu l-am întrebat: „Cine a zburat,Mihail”?!Părintele a spus că sufletul lui Anatoli a zburat și a zis să îi citim parastasul.

Monahia Anastasia (Ușakova):El știa despre intențiile fiului meu să dea la facultate. S-a dus la armată, i-am trimis cărțile și peste un an a intrat la facultate. Mi-a scris că a intrat, eu m-am bucurat și m-am dus la părintele. El a citit scrisoarea și a remarcat: „Nu a avut binecuvântare să dea la facultate”. Eu am început să plâng foarte tare, în loc să fiu bucuroasă eu plângeam pentru că el a spus că nu a avut fiul meu binecuvântare de la Domnul să intre la acea facultate. Părintele a văzut că plângeam și văzând durerea mea, mai ales că fiul meu nu era vinovat, eu eram vinovată, a început să se roage. Prin rugăciunile sale se întâmplau minuni.Fiul meu a absolvit cu bine, a fost repartizat într-un loc bun, într-o bază militară din Ucraina, dar a început războiul din Cecenia și el a trebuit să meargă la război, dar cu trei zile înainte de placare i-au dat un alt elicopter pe care trebuia să îl piloteze. Un elicopter 24, enorm, pe care nu învățase să îl manevreze. Dar părintele Hristofor l-a binecuvântat și i-a spus: „Serioja, tot timpul să te gândești la Domnul, să te rogi neîncetat, să ai cu tine o icoană și vei avea ajutor”. Știți ce minuni i s-au întâmplat la război?! A fost doborât de trei ori, se aprindea în aer, dar de fiecare dată a reușit să aterizeze cu bine, nimeni nu a fost rănit și nici elicopterul nu a suferit. O dată mi-a spus că s-a uitat în jos și a văzut ca și cum cineva suda ceva. De fapt se trăgea asupra lui. Când s-a întors mi-a spus: „Mamă, tot timpul l-am simțit pe Dumnezeu cu mine, am simțit cum funcționează rugăciunile tale”. Eu i-am spus că rugăciunile mele sunt ale mele, iar pe el l-a au ajutat rugăciunile părintelui Hristofor. Părintele ne-a iertat că nu am cerut atunci binecuvântare și astfel, fiul meu s-a întors întreg și nevătămat din Cecenia, fără răni și cu elicopterul întreg.

Reporter: Părintele și-a dorit foarte mult ca în biserica lui Nicolae Zarețki, cu denumirea veche Nicolae Bogatâi (Bogatul), să înceapă cât mai repede să se țină liturghiile. Este cunoscută prorocirea sa despre această biserică, pe când încă biserica nu a fost încă dată eparhiei: „Dacă va fi slujită cel puțin o singură liturghie în această biserică, Tula va fi salvată”. În plus, conform spuselor părintelui, în această biserică se odihnesc moaștele unui sfânt necunoscut. Și într-adevăr în 2003, în biserică, în acest loc, în partea de nord-vest, au fost aflate moaștele binemirositoare ale ieromonahului Iefrosin, care a trăit în secolul XVII. Din moaștele sfântului curgea mir, la fel curgea mir din pietrele de lângă cap și chiar din această placă funerară.

Pustîn Optina Vvedenskaia

Părintele a fost prezent la aflarea moaștelor preasfințitului Ambrosie. El a avut scufia de iarnă a acestui mare părinte.
Regiunea Kaluga, Șamordino, mănăstirea stavropighială de maici Pust în Ambrosie din Kazani

Întotdeauna și-a făcut griji pentru renașterea Optinei, a mănăstirii din Șamordino. A avut grijă de hrana duhovnicească și a ajutat pentru reînvierea acestor locuri. A fost prezent la aflarea moaștelor și a fost unul din susținătorii canonizării Sf. Ioan din Tula. Dar principalul proiect al părintelui a fost Kalepanovo. Aici, sub oboroc, se odihnesc moaștele fericitei Efrosiniei Kalepanovskaia. Înainte, moaștele se odihneau în Biserica Maicii Domnului din Kazani. În perioada revoluției, biserica a fost distrusă până la fundație și mormântul a fost distrus. Acum aici prin eforturile și cu binecuvântarea părintelui Hristofor s-a construit o frumoasă mănăstire, două biserici, chilii monahale, o trapeză, dar în urmă cu 15 ani aici era un loc pustiu și neîngrijit. Mănăstirea Efrosinia Kalepanovskaia este un loc sfânt. Conform viziunii pe care a avut-o părintele Hristofor, locul acesta are același har ca și cel din Diveevo. În acest mod, a decis Domnul să o proslăvească pe fericita Efrosinia, prințesa de Viazensk. Izvorul, săpat de mâinile fericitei Efrosinia, are o putere miraculoasă. Părintele spunea că acolo va exista apă până în ultima zi, chiar și după venirea lui Antihrist pe pământ.

Monahia Valentina (Turkova): Ea avea cancer ovarian și i s-a dat binecuvântare să meargă la părintele Hristofor. Încă nu-l cunoștea și s-a dus la el cu teamă. El a simțit că a venit la el un om al lui Dumnezeu și a spus să o lase să intre. A intrat și i-a spus că doctorii i-au spus că are cancer. El i-a spus: „Hai să ne rugăm, să ne vindecăm”. I-a dat ca ascultare să vină la izvorul Efrosiniei să aducă apă de aici pentru ea și pentru părintele. Ea a îndeplinit ascultarea imediat, a ajuns acasă a luat un recipient și s-a dus direct la tren să vină la izvor. În aceeași zi s-a dus, a ajuns, s-a spălat la izvor, a luat apă i-a adus părintelui și Mihail s-a mirat, a spus că prima dată i s-a dat ascultare atât de repede. Ea a băut acea apă, a venit și a doua oară părintele și a trimis-o și a doua oară după apă la izvorul Efrosinei, apoi a trimis-o și a treia oară, după ce a venit de trei ori cu apă de la izvor, i-a spus să meargă să se trateze și i-a spus că totul va fi bine. La scurt timp ea s-a însănătoșit, doctorii au fost foarte uimiți când au văzut că nu mai are cancer și au întrebat-o cum s-a tratat, iar ea le-a povestit că părintele a vindecat-o.

Maria Romanova:
Am venit într-o zi la biserică, iar el se ruga în fața Maicii Domnului de la Kazani. Nici nu am putut să mă apropii, pentru că era învăluit cu o aură deosebită. În jurul lui totul strălucea, eu am rămas înmărmurită și părintele se ruga Maicii Domnului și totul strălucea și el și icoana. Mai târziu l-am întrebat:„Părinte strălucea icoana?, iar el mi-a spus: „Tu ai văzut totul cu ochii tăi și știi totul”. Era o strălucire pe care nu am mai văzut-o niciodată! Se ruga și era înălțat în aer.

Maria Oboleșova:Știu că era un mare monah, așa oameni mari noi nu am mai avut! Când am fost la o mănăstire de călugări lângă Estonia, m-au întrebat, de unde sunt. Am răspuns că sunt din Tula și ei mi-au spus că la noi în Tula este un mare monah și că puteam să nu vin la o așa depărtare. Știu că el a fost in mare tămăduitor și văzător cu duhul. Ați văzut câți fii spirituali are?! La înmormântarea lui au venit atâția oameni cât vedeai cu ochii. Nici un general nu a avut astfel de înmormântare. Câți oameni a înviat și câți oameni a vindecat! Tot știa ce se întâmplă, deși era deja aproape orb. L-am cunoscut și când era văzător și nevăzător, dar știa tot.

Nina Novikova: El știa și spunea oamenilor despre părinții răposați, spunea a cui sunt în rai, a cui sunt în iad. Ai mei părinți sunt în iad și el îmi spunea permanent să fac pomană, să împart lucruri și să duc pomană la mânăstiri.

Reporter:El răspundea dintr-o dată, nu se gândea deloc înainte?

Nina Novikova: Nu avea nevoie de nicio secundă să se gândească, știa!

Monahia Anastasia (Ușakova):Eu stăteam în strană și acolo se afla și o roabă a lui Dumnezeu care se ocupa cu lucruri necurate.
Reporter: De ce stătea acolo?
Monahia Anastasia (Ușakova):Cânta și ea. Era cântăreață în cor. Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: „Ce frumoasă ești, ce rochie frumoasă porți, cu dantelă! Tu singură ai croșetat dantela”?Eu i-am spus că nu. Ea m-a apucat de dantelă m-a tras și s-a mirat încă odată ce frumoasă este rochia! După ce s-a terminat slujba și am ieșit din biserică am simțit că mi-e rău. Mi s-a făcut atât de rău că nici nu puteam să ajung la autobuz. Simțeam că tremur, sunt slăbită și au început foarte tare să mă doară capul. Cu ajutorul Domnului și cu rugăciune am ajuns la părintele, nu m-am mai dus acasă, pentru că mă simțeam atât de rău că mi se părea că o să mor. Am ajuns la poartă, am sunat la poartă, a ieșit maica Mihaiila, care avea grijă de părinte; când a deschis poarta eu am căzut. Ea m-a ajutat să ridic și ne-am dus la părintele. Ea a intrat la el în chilie, i-a spus că îmi este rău și părintele mi-a citit. Părintele nu citea nimănui, dar mie mi-a citit pentru că eram pe moarte și știți am plecat de la părinte spre casă, spre copilașii mei de parcă aveam aripi.

Nina Novikova: Părintele spunea în ultima perioadă că vor apărea mulți vrăjitori, că mulți vor fi atrași de acești vrăjitori, de asta, noi, ortodocșii trebuie să știm neapărat o rugăciune pe care s-o citim neapărat de 100 de ori în orice moment din zi, când avem o clipă liberă. Este o rugăciune scurtă și ușoară: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, izbăvește-mă de Antihrist, de răul vrășmașului și de vrăji. Amin”! Aceasta este rugăciunea pe care o spunea tuturor fiilor săi spirituali, îndemnându-i să o repete până la sfârșitul zilelor lor.

Reporter: De multe ori în viața sa părintele Hristofor s-a întâlnit cu cazuri de vrăjitorie? Erau multe cazuri în acele timpuri?
Monahia Anastasia (Ușakova):Multe, părinte, multe cazuri. Acești oameni intrau in biserică și stăteau în biserică ca toți oamenii, dar marii părinți îi vedeau ca și când ar sta cu spatele la altar.
Reporter: Cum adică îi vedeau cu spatele?
Monahia Anastasia (Ușakova):Așa li se arăta de la Dumnezeu. Noi oamenii simpli nu înțelegem.
Reporter: Au fost astfel de cazuri?
Monahia Anastasia (Ușakova): Da, ne-a spus o dată că toți stau cu spatele la altar.

Maria Oboleșova:Am venit o dată la el și m-a întrebat ce noutăți sunt pe acasă. Eu i-am spus că ne rugăm și pentru el și că i-au trimis părinții câte ceva, o icoană și două pachețele de tămâie. Noi nu suntem înțelepți și am luat cele două pachețele le-am mirosit, un pliculeț mirosea bine și unul nu prea bine și m-am gândit să le amestec, le-am amestecat și am păstrat și pentru mine puțină tămâie, să le dau părinților, nu m-am gândit că părinții merg la el să se spovedească și el le poate da singur tămâie. I-am dat icoana, mătăniile, pâine, ei acolo coc pâine bună și a ajuns rândul la tămâie, îi spun: „Părinte aici aveți tămâie”, iar el spune: „Dă-mi să pipăi să văd dacă a mai rămas ceva”. Eu m-am speriat și a am spus: „Iartă-mă, părinte, în numele lui Hristos”! Apoi a spus: „Da, a rămas destul”. Mi-a dat de înțeles că știe că mi-am oprit și eu.

Monahia Anastasia (Ușakova):Am venit foarte bucuroasă la părintele că mi-am găsit un loc de muncă, pentru că părintele era îngrijorat că am fost concediată. ”Unde, draga mea, ai găsit de muncă?”. Eu i-am spus că am găsit să lucrez la spital. Părintele s-a bucurat și m-a întrebat ce voi face la spital. I-am spus că voi munci conform specialității, eram economist și aș fi lucrat la contabilitate. Atunci el mi-a spus că nu îmi dă binecuvântare. Zice: „Dacă a fi lucrat ca infirmieră, să speli podeaua, să hrănești bolnavii, să duci oalele de noapte, atunci ar fi fost o treabă plăcută Domnului, dar așa din nou contabil, nu te binecuvântez”. Și nu m-a binecuvântat.

Reporter: Avem, un nivel de infracționalitate în țara noastră, avem mulți infractori, criminali, cum să trăim cu toate astea?
Părintele Hristofor: Să îi iertăm pe toți. Ei sunt oameni bolnavi. Să ne purtăm cu ei la fel cum medicul se poartă cu bolnavii. El nu se uită ce fac bolnavii, ci îi tratează. Așa și trebuie și noi să îi tratăm. Acești oameni au sufletul bolnav, nu sunt capabili să iubească și au nevoie de un doctor spiritual. Au nevoie de rugăciunile noaste și dragoste din partea noastră.

Victor Andreev: Simțeam cum îl lasă puterile. De fiecare dată când îl atingeam simțeam cum i se mai duc o parte din puteri. Când ultima dată l-am văzut, m-a îmbrățișat, m-a sărutat, m-a mângâiat pe creștet, ca un tată pe fiul său. M-a miruit cu ulei din Ierusalim. Eu nu știam în acel moment, abia după aceea am înțeles că el își lua rămas bun de la mine. El știa că va muri.
Reporter: A spus pe ce dată va muri.
Victor Andreev: Spunea că se apropie timpul, că în curând va fi 12.
Reporter: A murit la 12:45.
Victor Andreev: Ulterior am înțeles cum era părintele cu adevărat. Dacă ar fi acum, i-aș adresa 100 de întrebări.
Reporter: Părintele Hristofor a plecat dintre noi pe data de 9 decembrie 1996. În acea zi mulți oameni aflați la kilometri distanță de oraș, au văzut deasupra Tulei un stâlp de foc care se înălța la ceruri. Ei au crezut că este o minune a naturii, dar de fapt Domnul arăta oamenilor sfinția preacredinciosului plecat de printre noi. Părintele Hristofor a fost înmormântat în mănăstirea din Venevo, în care el a slujit. Este o mănăstire veche din secolul al XII-lea. Părintele spunea că aici se odihnesc mulți sfinți necunoscuți. Conform legendei, biserica de la etaj a fost construită de îngeri într-o singură noapte. Mânăstirea a fost vizitată de preacuviosul Serghii Radânișki și și-a lăsat aici toiagul, care se păstrase până după război. Părintele avea un respect deosebit pentru părintele Afanasii Reutov, înmormântat în dreapta altarului. El le spunea tuturor că părintele Afanasii este un mare duhovnic. Lângă acesta a lăsat cuvânt părintele Hristofor să fie înmormântat.

Monahia Gavriila (Bogacenko): Din toate satele și orașele au venit oameni care îl cunoșteau, au venit și călugări și călugărițe de la mănăstiri. Nu a fost ca o înmormântare, ci mai mult ca o sărbătoare, pentru că erau și durere, dar și bucurie. L-au dus la mănăstirea din Venevo, unde au început să cânte Învierea.

Predica: În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Iubitul nostru Părinte Hristofor! Domnul Nostru, făuritorul, a spus că toți avem timpul nostru și fiecare lucru are timpul lui sub ceruri și se va întoarce trupul în țărână, iar duhul va urca la ceruri. Iată a venit timpul, când și pentru tine s-a deschis poarta tainică a veșniciei și asemenea oamenilor care intră în casă și își lasă haina la intrare, așa și sufletul tău a lăsat aici corpul, ca să se ridice la ceruri să dea socoteală pentru unele fapte bune sau rele făcute pe pământ. Noi toți cei care ne-am adunat astăzi aici în biserică știm și mărturisim că viața ta nu a fost întinată, că toate gândurile tale au fost dedicate lui Dumnezeu și toate discuțiile pe care le purtai cu cei care veneau la tine, fie să își împartă suferința, întotdeauna s-au referit la speranța în Dumnezeu și în ajutorul Său. Am venit astăzi ca exprimându-ne în limba omenească să ne facem ultima datorie față de tine. Dar este oare corect să ne exprimăm așa: „ultima datorie”? Noi toți îți suntem datori peste măsură față de tine. Iar dacă ne-am exprima în sens mai larg, atunci Tula a rămas orfană. A rămas orfană întreaga regiune și noi toți, pentru că tu pleci astăzi de printre noi. Pleci astăzi să îndeplinești ceea ce a fost spus: „Fericit este drumul pe care îl ai, pentru că îți este pregătit locul de veci”! Odihnește-te în pace și veșnica pomenire!

Victor Andreev: Când am intrat în biserică, iar acolo biserica are tavanul jos, erau o grămadă de păsări care intraseră în biserică și zburau deasupra capetelor noastre.
Reporter: De unde s-au luat acolo păsări?
Victor Andreev: Au intrat pur și simplu de afară. Intrau odată cu noi. Era deja noaptea și păsările la acea oră, când am intrat noi pe la ora 18-19, ar fi trebuit să doarmă în cuiburi. Ele nu zboară noaptea. De unde au apărut acele păsări? Au intrat în biserică păsările și au început să cânte.
Reporter:Sicriul cu corpul părintelui era în mijlocul bisericii?
Victor Andreev: Da. Cânta și corul, dar păsările când au început să cânte, acopereau corul. După ce l-au scos din biserică, au ieșit și păsările și când au început să îi pună țărână deasupra păsările zburau deasupra mormântului. Au făcut câteva cercuri în jurul mormântului și au zburat.

În timpul înmormântării: Primește-l pe robul tău Schiarhimandritul Hristofor și fă-i lui veșnică pomenire!

Monahia Anastasia (Ușakova): Când îi spuneam: „Părinte cui ne vei lăsa?”. El ne spunea:„Vă las în grija Domnului și a Împărătesei. Și vă aștept la mormântul meu să îmi spuneți toate suferințele voastre. Iar eu mă voi ruga pentru voi de acolo. Voi să îmi spuneți nevoile voastre, iar eu mă voi ruga”. El a spus: „nu veți avea părinți”.

Reporter: Se referea la el?
Monahia Anastasia (Ușakova): Da. „Nu veți mai avea mari duhovnici și vă va fi rău. Nu veți avea la cine să mergeți, cui să spuneți nevoia voastră”.

Fotografie la biserica Dimitrie Salunski

Reporter: Cum să facem să nu ne plece gândul în altă parte în timpul rugăciunii?
Părintele Hristofor:Sf. Serafim ne învață să deschidem ochii să privim lumânarea cum arde și să ne rugăm, apoi iar să închidem ochii și să ne rugăm. Dacă nu ajung la minte toate cuvintele care se spun, trebuie să citim rugăciuni în timpul acesta, să citim rugăciuni lui Isus. Ideea este că nu trebuie să pierdem timpul degeaba. Să nu se întâmple că am stat doar în biserică și atât. Singur să citești rugăciuni. Sf. Serafim spunea că trebuie să ne rugăm Macii Domnului de 50 de ori pe zi.
Reporter: Către asta trebuie să ne îndreptăm străduința?
Părintele Hristofor: Da, rugăciunea trebuie iubită. Trebuie să ne rugăm cum a spusMântuitorul. Apoi prin smerenie trebuie să îndeplinim vrerea Domnului. Mântuitorul singur a spus în Evanghelia sa: „Învățați de la mine smerenie și veți dobândi liniște în sufletele voastre”. Acestea sunt cuvintele Mântuitorului.
Reporter: Cum să ne mântuim noi monahii?
Părintele Hristofor: Prin smerenie, răbdare și trudă. Important este să fii bun cu ceilalți, iar cu tine însuți să fii aspru, dar cu frații să fii milostiv.
Reporter: Cum să ne izbăvim de mânie, când nu ne iese ceva și ne mâniem?
Părintele Hristofor: Se spune că la mânie trebuie să ții în tine și să nu vorbești. Iar peste cinci minute vei înțelege ce bine ai făcut că ai tăcut. Cuvântul este de argint, dar tăcerea este de aur! Dacă vei ști să taci, singur își vei mulțumi după aceea. Mai bine să taci. Chiar dacă ții în inimă, nu trebuie să dai drumul gurii să vorbească. După aceea vei vedea că totul va fi bine. Și îți mai spun ceva. Oricât ai încerca să îl înjosești pe omul smerit, el oricum nu se va supăra. Odată s-a întâmplat cu un sfânt părinte, au început oamenii să îi spună vrute ș nevrute, că este alcoolic, că este nu știu ce. El a spus: „Da”. Și au tăcut. Părintele au spus: „Nu îmi vedeți inima pentru că dacă mi-ați fi văzut-o mi-ați fi scuipat în față”, și atunci oamenii răi au tăcut și au plecat. Oamenii smeriți nu se pot supăra. Asta este. Mânie-te, dar nu păcătui! Te poți mânia în interior, dar nu fă păcate cu vorba. Taci! Să fii atent să te verifici, cum ai trecut examenul acesta cu nota 2 sau 3, dacă ai trecut cu 3 poate vei merge și mai departe, dar în orice caz să dai de mai multe ori acest examen. Când nu îți pică ceva bine taci! Dar nu te înverșuna, să nu te înverșunezi, în nici un caz. Dacă te-ai înverșunat, înseamnă că ai pierdut. Trebuie mereu să te verifici, să dai din nou și din nou examenele, pentru că ai venit la mănăstire nu ca la sanatoriu, ci ca să faci fapte de vitejie. Și nu trebuie să te mângâie nimeni, numai dacă te supără cineva vei putea sa înveți să fii smerit. Trebuie să înveți să suporți, să taci și să-l iubești pe acel om care te supără. Așa îți vei da examenele și în nici un caz nu te înverșuna!
Reporter: Și dacă nu îți place un frate, parcă nu ai avea motiv să nu-l suporți, dar nu îți inspiră sentimente bune, în acest caz ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Roagă-te și izgonește din inimă neplăcerea. Antonie cel Mare în mod deosebit atrăgea atenția asupra acestor cuvinte. Îți va fi mai ușor dacă vei recunoaște că ești rău. Spune de fiecare dată că ești rău. Un părinte a fost întrebat? „Care păcat este mai mare, să fii bețiv sau să judeci pe cineva”. Părintele a spus că este un păcat mai mare să judeci decât să fii bețiv. Noi putem să judecăm, dar mai bine te judeci pe tine. Pe altul îl vedem, dar pe sine însuți nu te vezi. Așa trebuie să înveți să fii atent cu aceste aspecte, să înveți să te controlezi. dacă totul va fi bine și frumos, nu vei învăța nimic. Stareța Sofia era severă cu maicile și acestea erau bucuroase să facă ascultare, pentru că spuneau:„M-a observat, dacă nu mă observa așa rămâneam neluminată”. Așa că ele chiar se bucurau pentru faptul că maica stareță era severă cu ele. Dumnezeu îi iubește pe cei smeriți și modești, și nu-i iubește pe cei mândri și egoiști. Celor smeriți le trimite liniște și bunăstare. Vreau să vă dau exemplul țăranului care întotdeauna cu multă muncă își lucrează pământul, iar ploaia nu mai vine. Se depune multă muncă și trudă, dar pentru că nu e ploaie, țăranul se adresează lui Dumnezeu se roagă. Când Dumnezeu îi dă ploaie, țăranul strânge roade bogată. Așa este și cu tine, monahul, dacă nu primești ploaie spirituală, atunci munca, truda depusă este stearpă. Dacă vei ști să fii smerit, Dumnezeu te va răsplăti cu har. Întotdeauna îmi amintesc de apostolul Pavel, care se ruga Domnului și întreba:„Doamne de ce nu ne ajuți, suntem întemnițați, uciși cu pietre, înecați, iar tu nu ne ajuți”? Primele două rugăciuni Dumnezeu le-a lăsat fără răspuns, iar la a treia i-a spus:„ Acesta este harul meu, puterea lui Dumnezeu constă în neputință”. Când ești la marginea prăpastiei, atunci îți trimite harul, iar harul este ploaia noastră spirituală, fără de care truda noastră nu va da roade. Fii smerit ca Domnul să și trimită harul său. Așa Serafim Sarovski spunea: „Esența postului și a rugăciunii este atragerea harului lui Dumnezeu”!
Reporter: Cum să simți dacă ai sau nu har?
Părintele Hristofor: Dacă vei fi smerit, vei simți. Dacă nu simți înseamnă că ai în tine egoism sau mândrie sau altceva. Niciodată nu spune eu am făcut, ci Dumnezeu m-a ajutat. Domnul și-a arătat mila sa Dumnezeiască, el m-a ajutat.
Reporter: Când simți o rătăcire, ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Citește Acatistul Maicii Domnului. Serafim Sarovschi o citea de 150 de ori pe zi. Mergi pe drum și spui în gând Acatistul Maicii Domnului.
Reporter: Cum și la ce să ne gândim ca râvna să nu dispară, să nu ne depărtăm de rugăciune?
Părintele Hristofor:Leagă-te de rugăciune, roagă-te lui Iisus și Maicii Domnului. Trebuie să te rogi cu mintea și cu inima și după aceea rugăciunea va deveni vie. Râvna o vei dobândi, dar totul se dobândește prin trudă. Dar să nu te cruți, să nu te cruți, râvna se dobândește prin rugăciune.
Reporter: Cum să facem să nu ispitească ochii?
Părintele Hristofor: Încearcă să nu te uiți acolo unde nu trebuie, te vei obișnui și vei învăța să nu te uiți. Vei dezvolta chiar o capacitate să nu privești, dar totul cu ajutorul harului de la Dumnezeu. Când ai har, nu mai ai nevoie de ochi.
Reporter: Când ești supărat și nu ai motiv, ești cuprins de depresie, ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Depresia este sora lenei. Du-te și muncește și vei ieși din acea stare. Așa spunea și Antonie cel Mare: Muncește și roagă-te. Roagă-te și muncește, muncește și iar roagă-te. Totul se face în practică, e ușor să spui teorie, totul în practică se aplică. Nu te cruța, învață, acumulează în practică încearcă, într-un cuvânt, fii smerit și vei învăța singur.
Reporter: Cum să își iubești mai mult frații?
Părintele Hristofor: Roagă-te mai mult Domnului. Roagă-l să te ajute, să îți dea credință, speranță și iubire. Roagă-l să te învețe să-i iubești! Patriarhul Filaret, care a fost acum canonizat, în rugăciunea sa tot timpul se ruga: „Doamne, învață-mă să te iubesc, cum mă iubești tu pe mine”. Noi nu îl iubim pe Dumnezeu așa cum ar trebui, din toată inima, cu toată mintea, cu toată înțelegerea noastră. „Învață-mă, Doamne, ajută-mă să iubesc creația ta cu toată mintea și să fac Voia Ta”. Așa trebuie să te rogi: „Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, pentru că de unul singur nu pot”.
Reporter: Mulțumim, părinte că ne-ai primit așa bine și miluiește-ne Doamne!
Părintele Hristofor: Domnul să vă miluiască!

La film au lucrat: ierodiaconul Avel (Semionov)
Valerii Ahinin
Serghei Bogdanov
Sincere mulțumiri fiilor duhovnicești a schiarhimandritului Hristofor pentru amintirile despre părinte.
Mulțumim și tuturor celor prin a căror rugăciuni și cu a căror ajutor a fost posibilă realizarea acestui film.

Sfârșitul primei părți

Pentru Slava lui Dumnezeu
Autorii acestui film permit difuzarea,copierea și răspândirea acestui film!
Doamne, ajută-ne pe noi toți, să ne miluim!
Serghei Bogdan, Rusia, Moscova, 2007

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Porunci si citate alese din Biblie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s