TELEVIZORUL – o nouă cetate a Sodomei

Care este poziţia creştină faţă de televizor?

Creştinul care-şi trăieşte cu seriozitate făgăduinţele botezului (“Mă lepăd de satana şi de toţi slujitorii lui şi de toate lucrurile lui şi de toată trufia lui şi mă împreunez cu Hristos”) va elimina cu desăvîrşire din casa lui şi din viaşa lui acest lucru necreştinesc. Mai ales acolo unde sunt şi copii, nu există altă soluţie.

Aşa cum spune părintele de la Mănăstirea Frăsinei, Psaltirea şi Ceaslovul sunt televizorul creştinului. Cei care vor “divertisment” duhovnicesc să deschidă zilnic Ceaslovul pe “programele”: Rugăciuni de dimineaţă, Rugăciuni de seară, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Maicii Domnului. Cei care nu sunt multumiţi de aceste “emisiuni” să deschidă Psaltirea între orele 0 si 3 noaptea. Vor cunoaşte “senzaţii tari” duhovniceşti şi vor prinde cu siguranţă trăiri cereşti.

 

“ FERICIT BĂRBATUL A CĂRUI NĂDEJDE ESTE NUMELE DOMNULUI ŞI N-A PRIVIT LA DEŞERTĂCIUNI ŞI LA NEBUNII MINCINOASE.”

În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – în sine nu nociv, folosirea lui în ultimii unsprãzece anii la noi si ultimii treizeci de anii în occident l-a transformat pentru suflet în cea mai distructivã arma din lume.

Televizorul are functia nu de divertisment, informatie, culturã, etc., ci de a forma un om nou, spãlat de tot ce e bun. El are o lucrare religioasã, influentã spiritualã. El a areusit ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – sã uneascã toatã omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sa-i opreascã de la rãu, Dumnezeu a împãrtit limbile, iar astãzi prin televizor de la un capãt al pãmîntului la celalalt o singurã limbã huleste tot ceea ce este sfînt.

Televizorul desfinteazã pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului şi îl înlocuieşte cu toate pornirile drãceşti. Televizorul nu introduce în om o singurã patimã, ci toate patimile mari – sodomia, curvia, iubirea de aur, setea de sînge, hula împotriva Duhului Sfînt, egoismul, setea de putere şi de slavã deşartã şi pe cele mici (care de fapt nu sunt mici): lenea, judecata aproapelui, superficialitatea, curiozitatea nefolositoare. Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite indivizi ci popoare întregi. Nu e mai pãcãtos un televizor decît un bordel, dar are putere mai mare decît acesta, pentru cã în fiecare casã introduce cîte un bordel în care intrã cu uşurinţã toţi (pãrinţi şi copii) şi la orice orã.

Omul intrã în contact cu lumea prin cele cinci simţuri: vãz, auz, miros, gust, pipãit. Dintre aceste simţuri vederea este cea prin care intrã cele mai multe informaţii. Personalitatea omului este dependentã de ceea ce primeşte prin acest simţ. Acesta este motivul pentru care nu ne ocupãm de radio, care nu are puterea de impact a televizorului. Radioul se adreseazã auzului. Televizorul se adreseazã vãzului în primul rînd, dar şi auzului. Este mai periculos decît ziarele. Acestea se adreseazã vãzului, dar imaginile sunt nemişcãtoare – par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, mişcãtoare; de aici puterea lor.

Omul nu ştie cã imaginile de la televizor le priveşe nu la rece, ci acestea intrã în viaţa lui interioarã, pe care o influenţeazã, o modeleazã (spune-mi cu cine te însoţeşti, ca sã-ţi spun cine eşti). În timp se produce o simbiozã între om şi televizor , o întovãrãşire în care însã primul este factor pasiv. Omul este un material care se lasã, fãrã sã-şi dea seama prelucrat în duhul tovarãşului şi stãpînului sãu. De aceea televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, cãruia i se închinã, îl ascultã, îl slujeşte, chiar dacã este botezat în numele Sfintei Treimi. Dumnezeul cel adevărat este cel cu care ai o legătură conştientă. Cei cărora li se pare că exagerez să facă o comparaţie între timpul pe care îl petrec în faţa micului ecran şi timpul pe care îl petrec în faţa icoanei în rugăciune.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplifică la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dă o putere ne mai avut-ă pînă astăzi. Răul există şi fără televizor, dar nu avea forţa şi întinderea de astăzi.“Sunt oare numai rele la televizor?” Sunt şi bune, dar amestecate cu cele rele, deci nu mai sunt bune. Unde răul e amestecat cu binele nu e locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Adam cînd a mîncat din pom a cunoscut şi binele şi răul, dar a ajuns rob numai al răului. Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osînda lui Dumnezeu pentru că a ajutat pe unele femei să nască. Cînd pe aceeaşi conductă (ecranul televizorului) curge apa de izvor curată şi mizeria dintr-un grajd cu vite, cel care se adapă de acolo ce gust va simţi : al apei sau al balegarului ? Comparaţia între televizor şi acestă conductă pare dură, dar în privinţa filmelor pornografice şi semipornografice este cea mai elocventă şi exprimă realitatea.

Omule care te uiţi la televizor trebuie să ştii că ceea ce vezi acolo înghiţi şi încet, încet vei ajunge să fii şi tu ceea ce înghiţi !

Dacă într-o revistă de patru pagini toate sunt umplute cu articole creştine , iar jos pe ultima pagină se dă un numar de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticreştină (“Nu puteţi sluji Lui Dumnezeu şi lui mamona” Matei 6,24).

“La televizor sunt şi lucruri bune, noi le alegem pe cele rele.” Ca să alegi trebuie un criteriu în funcţie de care să te orientezi în privinţa binelui şi a răului. Adulţii (peste 40 de ani) care n-au crescut în mizeriile de la televizor s-ar putea să aibă un criteriu în bunul lor simţ. Dar dacă nu sunt bine ancoraţi într-o viaţă religioasă, vor fi şi ei foarte îngăduitori în privinţa răului. Ce criteriu are însă generaţia tînără (sub 30 de ani) care din copilarie s-a hrănit cu filme erotice şi de groază ? Personalitatea adolescentului se va forma pe această temelie spurcată şi şubredă. Răul şi binele sunt amestecate în capul lui. El nu va apuca niciodată vîrsta discernerii binelui de rău, pentru că n-a trăit niciodată numai în bine. În lumea fizică pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie să te apropii de el. În lumea spirituală această lege este valabilă numai în cazul virtuţilor. În ceea ce priveşte păcatul, nu-l poţi vedea decît dacă te distanţezi de el. Acesta este motivul pentru care sfinţii îşi plîng păcatele şi se mărturisesc păcătoşi, iar homosexualii fac parade şi cer drepturi.

Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg. Cînd a apărut televizorul marele stat major al iadului a primit cea mai plăcută surpriză din istorie. Nu se astepta să-i procure însuşi omul maşina cea mai capabilă să-i rezolve toate intenţiile. Televizorul e periculos nu pentru că ne arată rele, ci pentru că ne învaţă să facem rele.

Dintre toate relele televizorului două sunt cele mai mari:
– desfrînarea;
– calomnierea şi distrugerea psihologică a oricarei persoane, idei, intenţii, sau instituţii.

Cum intră prin micul ecran desfrînarea în om ?

Orice imagine care apare pe retină este transmisă sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (raţiune, sentiment, voinţă) sunt toate colorate potrivit imaginii primare. Imaginea sexy face raţiunea să treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ce a văzut, apoi acceptă imaginea şi la urmă o aprobă – bateria raţiunii a fost doborîtă. Simţirea mai întîi se scîrbeşte de mizeria de acolo, apoi este indiferentă, iar la urmă doreşte să facă ce a văzut. Voinţa nemaifiind condusă de raţiune şi întărită de afectivitate trece şi ea de la împotrivire la căutarea desfrînării. Această trecere se face în timp, dacă omul vede mai multe filme şi secvente cu tentă pornografică. Biruinţa pornografiei asupra psihicului este la nivel conştient şi subconştient. În subsolurile finite, în subconştient, videoteca pornografică crează mişcări care se ridică în conştient şi îl determină pe om să facă unele lucruri cu o putere care nu stie de unde este şi căreia nu i se poate împotrivi. De exemplu, un tînăr care înaite cînd trecea pe lîngă o tarabă cu cărţi, caută romanele lui Sadoveana sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manuale chinezeşti de iniţiere sexuală. Privirea unei femei care înainte nu-l tulbura astăzi trezeşte în el dorinţe josnice. Privirea este schimbată de acumularea pornografică din subconştient. Personalitatea întreagă este pecetluită cu “numărul fiarei” (Apocalipsa 13,8). Imaginaţia este terenul în care influenţa se vede cel mai bine. Filmele lucrează aici în două moduri: unii tineri, văzînd de ce sunt capabili eroi lor, capătă complexe inferioare faţă de sexul opus, se văd urîţi, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închişi în sine, trişti şi recurg la manifestări sexuale (oananie şi alte înrudite cu ea) în care nu au nevoie de partener. Alţii (bine îndoctrinaţi de filme) devin obsedaţi de desfrînare, incapabili de cenzura şi cu manifestări sexuale care depăşesc în rafinament Sodoma şi Gomora. Unii ca aceştia dacă se căsătoresc vor spurca patul conjugal şi vor aduce pe lume copii cu mari probleme psiho-fizice. Căsătoriile în care se fac păcate sodomice nu rezistă în timp. Dacă acestea ar fi cazuri izolate n-ar fi răul aşa de mare. Din păcate s-au extins aceste perversiuni pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma şi Gomora cu foc şi smoala. Cine le-a extins? – televizorul, educatorul poporului nostru.

Iată că treptat imaginea de la televizor devine viaţă. Treptat imaginarul a transformat realul. Ceea ce am prezentat schematic mai inainte (modul în care omul este invadat de pornografie) stiu cu mult mai bine regizorii acestor filme. Dovada faptului că stiu este însuşi rezultatul obţinut. Deci care este scopul acestor filme? Să facă din cetăţean al împărăţiei Lui Dumnezeu (creştini botezaţi) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice).

De ce în primul rînd desfrînare şi nu alte păcate ? Nimic nu-l desfigurează pe om sufleteşte atît de mult ca desfrînarea, nimic nu-l distruge mai repede şi ireversibil, nimic nu-l scîrbeşte pe Dumnezeu la un om mai mult decît păcatul acesta. Atîtea mii de ani de cînd e omenirea au avut nevoie oamenii de televizor pentru a se înmulţi ? Nu. Dar scopul prezenţei în fiecare film a acestor imagini este unul contrar: distrugerea omenirii. Se ştie că desfrînarea reduce natalitatea. În bordeluri unde este cea mai intensă activitate procreatoare nu se naşte nici un copil. Mama şi amanta sunt două calităţi ale femeii care se exclude.

Un exemplu spre a arăta cum rafineaza televizorul păcatul curviei. În urmă cu cîţiva zeci de ani filmele de dragoste, romantice prezentau tineri care-şi mărturiseau sentimentele, dar în privinţa manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldă sau o îmbrăţisare nevinovată. Au aparut apoi săruturile din ce în ce mai lungi, mai apetisante şi mai dese. Încet încet au apărut femeile seminbrăcate, dezbracate şi scene erotice din ce în ce mai “curajoase” şi mai variate. Astăzi există o adevarată artă şi industrie a pornoagrafiei (foarte bănoasă). Răul nu s-a oprit aici. A apărut după 1989 la noi în ţară cuvîntul “homosexual”. Prima reacţie de scîrba. La televizor întîi aluzii ironice (lumea rîdea pe seama lor, dar cenzura conştiinţei a fost doborîtă). Apoi filme cu personaje centrale homosexuali, spectacole vesele şi interviuri. Mesajul lor: şi ei sunt oameni ca şi noi, obişnuiţi, ba chiar cu unele calităţi deosebite, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative “cumsecade” la manifestările heterosexuale. A fost atins aici un alt prag al răului.

Trebuie stiut: dacă toţi oamenii de pe pămînt ar săvîrşi acest păcat el ar rămîne la fel de grav – păcat strigător la cer (Levitic 18,2; 20,13). Dacă toţi oamenii dintr-un oraş săvîrşesc păcatul acesta el este la fel de grav ca şi cum l-ar săvîrşi numai unul. Dar mulţimea nu judecă în felul acesta , ci crede că ceea ce fac cei mai mulţi este bine (spiritul de turmă). Înaintarea în rău continuă, deşi a ajuns foarte departe. Au început să apară (deocamdată sporadic) secvenţe, aluzii la păcatul desfrînării cu animale.

Nimeni nu poate să ajungă într-o zi un mare păcătos. Diavolul ştie lucrul acesta şi acţionează în consecinţă: dărîmă treptat toate puterile bune ale sufletului şi ridică pe locul lor templul său. “Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntru vostru” spune Mîntuitorul. Tot acolo vrea şi cel rău să-şi zidească împăraţia sa.

Legislaţia cîtă vreme a rămas supusă legilor divine a fost categorică în privinţa acestui păcat; pedeapsa cu moartea în Vechiul Testament; apoi închisoarea. Acum practica homosexuală nu este pedepsită de lege. Răul nu se opreşte aici , pentru că mai sunt bariere care trebuie să cadă. Homosexualii vor să înfieze copii(vă da-ţi seama la ce este supus un copil care are părinţi doi bărbaţi), vor să se căsătorească în biserică, vor să fie hirotoniţi preoţi, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturile ce-i permit să ajungă majoritate, ca să poată atunci să impună legi. În Sodoma şi Gomora Dumnezeu a coborît foc din cer pentru ca locuitorii cetăţilor (cetăţi bogate) nu numai că faceau acest păcat, ci îi forţau pe toţi cei ce veneau acolo să săvîrşească şi ei răul.

Cum se distruge o persoană nevinovată prin televizor. Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Aceste emisiuni, însă, creează atitudini ostile faţă de persoana vizată. Chiar dacă după zece emisiuni mincinoase apare o emisiune care restabileşte adevărul, totuşi sămînţa răului a fost aruncată. Omul înconjurat de neîncredere, suspiciune şi duşmănie din partea celorlalţi, începe să-şi piardă echilibrul lăuntric chiar dacă este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzaţiile de care nu se poate apăra şi sentimental neputinţei îl dărîmă lăuntric. Nu numai oameni, dar şi idei şi instituţii pot fi distruse prin această metodă. Iată ce forţă au la îndemînă cei care conduc Televiziunea în România şi în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomierea unei persone? Cine dă certificate de corectitudine oamenilor care lucreaza în mass-media?

Desene animate – nevinovate numai în aparenţă, au character hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii la televizor. Acum se uită la desene animate, între 12-14 ani la filme pentru copii, între 14-16 ani filme cu actiune, de război, după 16 ani (perioada pubertăţii) filme pornografice, filme de groază. În afară de aceste desene animate de astăzi umblă la concepţia copilului despre Dumnezeu şi lume. În unele desene animate, eroul principal “demonic” este un personaj pus pe pozne şi chiar dacă are corniţe, este simpatic. Potrivit învăţăturii creştine însă, demonul chiar mic dacă este (demonic) nu slujeşte binelui.

Roboţii cu ochi roşi şi aripi (draci moderni), care se războiesc între ei şi se ucid, inoculeaza copiilor setea de violenţă. Imaginile desenelor animate care se mişcă cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac şi pe el să fie sucit, să n-aibă astîmpăr, îi iau pofta de învăţătură. Violenţa desenelor animate trece în realitate. În Rusia sunt astăzi 100.000 de copii asociaţi în grupări ucigase. (*) La noi în Romania, crimele îngrozitoare săvîrşite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze prin buline, filmele nocive pentru copii.

Trei exemple spre a arăta cum se trece imaginea micului ecran în realitate

1. În urmă cu cîţiva ani a apărut la noi în ţară o casetă video intitulată “Sirenele-satanismul în muzica rock”. Autorul acestei casete, grec în origine, fost cîntăreţ rock, mărturiseşte că filozofia de viaţă şi-a format-o pe cînd era copil din filmele stinţifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme (Războiul stelelor şi altele) a tras concluzia că universul este condus de două forţe imperiale, a binelui, şi a răului, care se află într-un neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul şi gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre puţinii înşelaţi care s-au întors la adevăr. Cîţi tineri însă care în copilărie s-au “hrănit” cu “Războiul stelelor” n-au murit fără să ştie că Dumnezeu este unul singur şi preţuieşte mai mult iubirea decît ura, smerenia decît mîndria, iertarea decît răzbunarea.

2. Filmele stinţifico-fantastice au răspîndit în omenire o nouă credinţă: existenţa extraterestilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoieşte de existenţa lor. Un ieromonah rus din America, Serafim Rose arăta în cartea “Ortodoxia şi religia viitorului” că apariţiile extraterestre sunt defapt experienţe mediumistice de natură demonică. Un fel de şedinţe de spiritism în care pămîntenii intră în contact cu duhurile răutăţii pentru care nu este nici o greutate să ia chipul “cetăţenilor” unor alte civilizatii.

3. Există azi în lume aproximativ 1500 de “vampiri” (cei mai mulţi în America) – oameni ce dorm în cosciuge, beau sînge, etc. Toţi aceşti “vampiri” sunt copiii care odinioară au vizionat filme de groază cu astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atît de marcată încît a influenţat imaginea asupra realităţii propriei lor persoane. În loc să se considere şi să trăiască ca oamenii, au ajuns să traiască efectiv ca vampirii.

Vrăjitoarele, condamnate în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi îşi demostrează ambiţiile pe micul ecran, dau interviuri, îşi fac reclamă şi îşi dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu mai cer ajutorul Lui, ci vrăjitoarelor, iar astrologia este nelipsită din programele TV sub forma citirii zodiilor. Iată ce spune în această privinţă  Sfînta Scriptură: “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţii sau de vor vrăji, să moară neaparat: cu pietre să fie ucişi, că sîngele lor este asupra lor” (Levitic 20,27). “Iar partea celor necredincioşi… şi fermecători… este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă” (Apocalipsa 20,27).

Jocurile de noroc n-ar putea îmbogăţii atît de repede pe unii, puţini dar vicleni, pe seama altora, mulţi dar creduli, dacă n-ar fi fost televizorul. Naivul telespectator văzînd premiile hiperconsistente vîndute pe micul ecran se şi vede cîştigătorul unuia dintre ele. El nu stie ca adevăraţii cîştigători sunt cei ce organizează jocurile. Puţini premiaţi culeg firimiturile, iar cei mulţi rămîn cu iluziile.

Invazia publicităţii.

În vinderea unui produs pe piaţă un rol important îl are reclama. Cînd un film serial are succes la public, produsele cărora li se face reclamă în timpul lui sunt mai bine vîndute, aşa încît omul care iubeste un film serial “înghite” fără să vrea pe lîngă aceasta şi produsul căruia i se face reclamă. Ce este mai rău în aceasta ? Răul este că televizorul devine un mijloc de divertisment, stăpînul întregii noastre vieţi, care ne porunceşte cum să ne îmbrăcăm, ce să mîncăm, cum să vorbim, cum să gîndim (ProTv-ul te hrăneşte, ProTv-ul te îmbracă, ProTv-ul te însoară, ProTv-ul te îngroapă).

O firmă americană care comercializează cafea şi-a sporit mult vînzările în urma apariţiei la televiziune a unui serial a căre-i acţiune se învîrtea în jurul unei ceşti de cafea. Personajele principale ale acestui serial, un tînăr şi o tînără, au o pasiune comună: marca de cafea comercializată de acea firma Americană. Pe măsură ce americanii îndrăgeau personajele acestui film creştea şi apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare răbdarea prostească de care d-au dovadă unii oameni care pe lîngă un film de 45 de minute, înghit 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea covîrşitoare a filmelor fiind americane, răspîndesc stilul de viaţă American, străin felului nostru de a fi. Prin aceste filme se face de fapt o colonizare de la distanţă, o asimilare, o înghiţire a unui întreg popor. Chiar dacă cea mai mare parte a americanilor sunt creştini neprotestanţi trebuie spus că aceste filme n-au în ele nici un fel de nuanţă crestină.  Sunt pur şi simplu păgîne şi anticreştine.

Ştirile. Care ar trebui să fie emisiuni mai serioase s-au pervertit şi ele. Violenţele, uciderile între rude, morţi terifiante umplu astăzi spaţiul lor. Ce fel de informaţie poate fi aceasta că în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul şi l-a omorît pe tatăl său ? Sau altele de acest gen. Aceste ştiri sunt defapt bîrfe de cea mai proastă calitate, care înainte se făcea pe la sate de babe inclute, iar astăzi se transmit la ore de maximă audienţă de oameni scoliţi. Pe de altă parte zvonurile (“în ziua cutare va fi un cutremur devastator”, “iarna aceasta va fi polară” etc.) terorizează, stresează pe bieţii oameni care doresc să afle “ultimile” noutăţi. Televizorul este şi un puternic factor de stres.

Ne cultivăm prin televizor ? Nimeni nu ajunge om de cultură pierzînd timpul în faţa micului ecran, ci citind cărţi, tocindu-şi coatele. Televizorul caută cu insucces să se substituie actului de cultură; dimpotrivă s-a observat că dispare interesul pentru carte la copii ce-şi petrec timpul în faţa televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negative: pierderea timpului. Fiecare clipă a vieţii omului are valoare infinită. În timp omul cîştigă sau pierde veşnicia.

“Copii mei nu se uită la prostii.” Aşa zic părinţii care nu stiu ce programe vizionează copii în absenţa lor atunci cînd dorm. Unii copii şi adolescenţi ţin telecomanda în mînă şi filmul erotic se transformă într-o secundă, printr-o simplă apasare de buton într-un nevinovat film de război.

Cîntecele. În marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncă în aer bunul simţ, pudoarea, prin mesajele pornografice şi refrenuri ce se lipsesc de mintea tînărului. Sunt posturi de radio şi televiziune, care de dimineaţă pînă noaptea nu sunt ocupate decît de muzică prin care demonizează mintea mai ales a tinerilor(viitorii adulţi). Ca şi filmele şi cîntecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americănizare a poporului român şi a lumii întregi. Tinerii şi tinerile de pe stradă arată bine în hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rînduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar răul care vine pe micul ecran este mult mai mare şi mai greu de evaluat. Fiind spiritual nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul şi nici nu se poate cîntării cu cîntarul.

de Preot Toma Stoica

 

(SURSA)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Armele diavolului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la TELEVIZORUL – o nouă cetate a Sodomei

  1. Pingback: Traiesti cu adevarat pentru Hristos? | Atentie! Caldiceii merg in iad!Leacuri pentru cei caldicei:Lepadarea TOTALA de sine(Luca, 14:26-27;33) ; "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" Rugaciunea neincetata:"Doamne, Iisuse Hristoase, milui

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s