Dacă nu e post, nimic nu e! Postul e har dumnezeiesc.

Dacă nu e post, nimic nu e! Postul e har dumnezeiesc.

Spuneţi-ne ceva despre post. Astăzi creştinii nu prea mai ţin toate posturile. Fiecare cum i se pare…

Da, fiecare ţine post după cum vrea. Ei, dar nu-i după cum vrea fiecare.

Posturile au fost hotărâte de Sfinţii Părinţi de la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice, şi dacă le res­pectăm avem mare har dumnezeiesc. Dar dacă nu le respecţi, pe urmă începi a zice: “Eh, Postul Sfinţilor Apostoli! nu-i aşa mare lucru; Postul Maicii Domnu­lui! ştie Maica Domnului că nu putem posti; Postul cel mare! Ooo, e prea mult atât, şapte săptămâni.” Îţi faci aşa, tot felul de idei, de drepturi, şi de-acuma te tre­zeşti desăvârşit depărtat de posturile astea. Dar dacă nu e post, nimic nu e! Postul e har dumnezeiesc.

Da’ vezi că de mult timp au tot scos din post. Încă de pe vremea când eram copil, la şcoală, în Pos­tul cel Mare se postea în prima săptămână şi în Săp­tămâna Patimilor, iar încolo se dădea dezlegare la toate. Dar asta e depărtare de adevăr[1], şi dacă te-ai îndepărtat de adevăr înseamnă că de-acuma mer­gem şchiopătând. Şchiopătezi de-o gleznă, pe urmă şchiopătezi de amândouă gleznele, până când zici: “Eh, ştie Dumnezeu! Merg înainte cum merge toată lumea”. Vezi? Trebuie oleacă de atenţie. Oleacă de atenţie şi Dumnezeu ne ajută.

Ce fel de creştin eşti dacă nu respecţi posturile? Atunci nu faci nimica. Zici că eşti creştin, dar dacă nu posteşti, ce te deosebeşte de păgân? Vezi cum progresează răutatea?!

Catolicii n-au post şi îţi aduc dovezi din Scripturi, după cum le înţeleg ei, că nici nu trebuie post. Şi doar la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice au fost şi catolicii, că atuncea nu erau despărţiţi de noi. Dar încet, încet, încet, uite că s-a ajuns ca la dân­şii să nu mai fie post. Când am fost în România, în 1939, am discutat cu o călugăriţă catolică şi mi-a zis: “Dacă pot, nu mănânc carne în Vinerea Mare. Dacă pot; dacă nu, atunci mănânc”.

În Vinerea Mare, când Mântuitorul a fost pus pe cruce, la catolici se spune că n-ar fi un lucru chiar rău dacă mănânci carne!? Şi dânşii au fost creştin-ortodocşi ca şi noi şi vezi cum au devenit?! Adică am spus asta ca o pildă, că uite,atunci când omul începe să meargă la vale, apoi se duce rapid, că la vale îi mai greu să te opreşti. Ajunge omul să spună: “Dar de ce să postesc? Aşa scrie în Scripturi, că ce iese din om îl spurcă şi că ce intră în om nu-l spurcă.” Dar una-i una şi alta-i alta.

Toate posturile sunt făcute de Sfinţii Părinţi ca, postind, să micşorezi patimile. Posturile le ţii în cinstea patimilor Mântuitorului: postesc pentru că Mântuitorul a pătimit pentru mine, şi aşa mai de­parte, Ei, dar în starea în care se găseşte omenirea acum, ce mai aştepţi? (Convorbire cu monahi din Schitul Lacu, 9 noiembrie 2002)

Lumea spune că acum nu mai se poate posti, că dacă posteşti fără carne nu mai poţi munci la câmp.

Vezi, aşa e ideea omului, dar asta e o înşelă­ciune. Ε înşelăciunea vrăjmaşului, fiindcă s-a făcut firea omului plină de patimi. Patimile, dacă se in­stalează în inima, în mintea şi în socotelile omului, de-acuma se fac ca o fire. Şi dacă se fac ca o fire de-acuma omul zice: “Dacă nu mănânc carne, mor. S-a terminat.” Şi cu ideea asta, chiar moare!

Dar nu-i adevărat. Asta-i o patimă instalată de ispititorul, care e vistierul tuturor răutăţilor şi arun­că sămânţa faptelor celor rele în sufletul şi în inima noastră. Şi dacă firea noastră se pleacă la una din răutăţile pe care le arunca, de-acuma el mereu cu aceea te ajută. Vrei să bei rachiu, cu aceea te “aju­tă”! Vrei să mănânci bunătăţi mai multe, cu aceea te “ajută”, până când se instalează în sufletul omului răutatea. Vrei să spui minciuni, cu aceea te “ajută”, până prinde patima, încolţeşte, şi dacă încolţeşte, de-acuma face rădăcină în sufletul şi-n inima omu­lui. După ce face rădăcină, de-acuma rădăcina aceea devine ca o fire şi de-acuma eşti convins că dacă nu mănânci sau nu bei ceea ce îţi place ţie, mori. Dar nu-i adevărat! Asta e lucrarea ispititorului. Vasăzi-că, patima care s-o instalat în inima omului, o făcut rădăcini, o făcut rădăcini, de-acuma se dezrădăci­nează mai greu.

De aceea, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc, căci ori­ce gând rău pe care-l avem în sufletul şi în inima noastră e învederat şi trebuie să fim convinşi că-i de la ispititorul, degrabă-degrabă să ne ducem la duhovnic şi să-i spunem: “Uite ce-mi zice mintea, părinte. Uite că se pleacă mintea la cutare, cutare”, pentru ca duhovnicul să-ţi dea o povaţă, ce-l lumi­nează harul Sfântului Duh atunci. Şi cu asta îl ru­şinezi pe vrăjmaşul, pentru că dacă nu te duci să te spovedeşti, patimile aduse de el în sufletul şi în ini­ma ta te distrug. Iar dacă cu nici un chip nu găseşti preot, spovediţi-vă unul altuia, după cum zic Sfinţii Apostoli[2], ca măcar astfel să fiţi ajutaţi să vă vinde­caţi, căci altfel nu te poţi vindeca. (27 aprilie 2002)

Pentru călugării care mănâncă carne există şan­sa mântuirii?

Vedeţi, încă de la începutul începuturilor Sfinţii Părinţi au hotărât ca mănăstirile să fie zidite departe de lume, adică în pustie, pentru ca monahul care face pocăinţă să-şi poată păstra cele cinci simţuri curate, apropiate de Dumnezeu.

Călugărul s-a retras din lume ca să fie mai apropiat de Dumnezeu, pentru că omul, trăind în lume, alunecă întru cele rele ale lumii.

Sfinţii Părinţi au hotărât ca monahii să nu mă­nânce carne fiindcă asta e o hrană care aprinde pati­mile mai mult ca orişice altă hrană. Călugărul, dacă mănâncă de ajuns, bea de ajuns şi doarme de ajuns, mai cu seamă somnul, atuncea e vai de capul lui, nu mai poate să fie curat. Te luptă patimile, patimile trupeşti, care sunt o patimă titanică; de aceea Sfinţii Părinţi au pus hotar să te păzeşti: să nu mănânci hrană care aprinde trupul.

Mai trebuie, ca monah, să nu dormi de ajuns, că nu-ţi trebuieşte ţie, ca şi călugăr, să dormi opt ceasuri. Trebuie să te nevoieşti, că doar de ace­ea este viaţa monahală, ca să te nevoieşti. Că uite, după cum scriu Sfinţii Părinţi, chiar dacă hrana este smerită, ca pentru un monah, dacă dormi îndeajuns patimile iar te luptă îngrozitor.

De aceea, “privegheaţi şi vă rugaţi ca să intraţi întru Împărăţia lui Dumnezeu”, adică să nu dormi cât vrea trupul, ci să-l smerim cu rugăciune şi cu post, ca să nu se aprindă patimile în noi.

Dar ce să facem dacă în mănăstirea respectivă se mănâncă carne? Să facem ascultare de stareţ sau să plecăm în altă parte, unde nu se mănâncă?

Ispitele vrăjmaşului nu te lasă în pace, oriunde te-ai duce. Dacă pleci din mănăstire pentru că se mănâncă carne şi te duci la altă mănăstire, vrăjma­şul deja ţi-a pregătit acolo alte ispite. Dar fiindcă nu poţi îndrepta lucrurile, fă răbdare şi cu timpul, poa­te, conducătorii vor hotărî să nu se mai mănânce carne, că slavă Domnului, au ce mânca călugării din mănăstire şi în afară de carne. Dacă nu pot să re­nunţe la carne, mănâncă aşa, doar ca să vadă lumea că mănânci, dar tu să nu mănânci ca să te saturi.

Carnea nu e o hrană spurcată, e o hrană lă­sată de Dumnezeu, dar Sfinţii Părinţi au hotărât ca în monahism să nu se mănânce carne, sub nici un motiv, pentru ca să te lupţi mai uşor cu patimile trupeşti. De aceea au şi pus canon pentru cei care mănâncă carne.

Dar fiindcă omenirea s-a schimbat şi la unele mănăstiri se face tulburare dacă monahii nu mă­nâncă carne, mai bine faci răbdare şi stai la masă şi mănânci, dacă-i mănăstire de chinovie. Să iconomiseşti singur, numai să vadă lumea că mănânci, dar tu să faci cum spun şi doctorii – să te scoli de la masă cu o mică poftă de mâncare.


[1] “Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon,

sau citeţ, sau cântăreţ, Sfântul Marele Post nu-l posteşte, sau miercurea, sau vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de va fi mirean să se afurisească [Sobor 6, 29, 89; Laodiceea 49, 51, 52; Petru 15, Dioni. 1; Timot. 8, 10]

[2] “Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi” (Iacov 5, 16)

 

(Sursa)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Despre POST. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s