„Noi trebuie să mâncăm atât cât ne este de-ajuns să trăim, şi să ne îmbrăcăm cu haine atât cât să ne acopere trupul, adică să ne acoperim goliciunea şi nimic mai mult; iar o astfel e haină o poate avea oricine.” (Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a XVII-a, p. 188)
ÎMBRĂCĂMINTEA (creştinul păstrează modestia îmbrăcămintei)
„Veşmintele lui nu vor fi afectate de un lux scandalos. Ele nu vor avea formele lipsite de modestie. Ei (creştinii – n.n.) vor adăuga o elegantă dreaptă la o viată creştină serioasă. Grijile părului, pretentiile toaletei nu vor absorbi nici sufletul, nici timpul adevăratului fiu al lui Dumnezeu.” (Din vol. Bogătiile oratorice, pp. 331-332)
ÎMBRĂCĂMINTEA (să ne fie pricină de continuă aducere aminte de căderea din rai)
„Hainele, deci, să ne fie continuă aducere aminte de pierderea bunătătilor din rai, să ne fie învătătură de pedeapsa pe care a primit-o neamul omenesc din pricina neascultării. Să ne spună nouă cei care se îmbracă cu haine luxoase, cei care nici nu vor să ştie de haine din lână de oaie, ci se îmbracă în mătăsuri şi alunecă la atâta nebunie că tes chiar aur în îmbrăcăminte – dar mai cu seamă femeile au această slăbiciune –, să ne spună nouă, pentru ce îşi împodobesc trupul cu aceste haine, pentru ce se bucură de ele şi nu se gândesc că îmbrăcămintea a fost dată ca o pedeapsă foarte mare pentru călcarea de poruncă. De ce nu ascultă pe Pavel, care spune: Dacă avem ce mânca şi cu ce ne îmbrăca, avem de toate (I Tim., 6, 8)? Vedeti, dar, că de un singur lucru trebuie să ne îngrijim, să nu ne fie trupul gol, atât; să ni-l acoperim şi să nu ne îngrijim deloc de felul îmbrăcămintei”. (Omilii la Facere, omilia XVIII, II, în col. PSB, vol. 21, pp. 209-210)
(Sursa)
